Testamentul politic a lui Nicolae Iorga (15)

        Căci, „există acea firească legătură, pe care vom documenta-o îndată, între agitaţia socialistă (34) şi tendinţa evreiască de a avea la noi mai mult decât toată averea noastră, decât tot creditul nostru, decât toată înrâurirea asupra vieţii noastre politice” (35). „Evreii au în România o anumită presă, adecă, drept vorbind, au cea mai mare parte a presei în România. Astfel ziarul frances al Guvernului este redactat de doi sau trei Evrei, şi, în cele mai multe din ziarele noastre, rolul Evreilor este precumpănitor. Acum, oricât ar pretinde cineva că Evreii servesc ca salariaţi interesele partidului, condeiul iea totdeauna şi o nuanţă personală, care, în casul acesta, nu este numai personală, ci este o nuanţă naţională. Apără scriitorul evreu pe conservatori, scriind la foaia conservatoare, ori pe liberali la foaia liberală, dar, pe lângă aceasta, se amestecă în chip firesc şi sufletul lor, care nu e şi sufletul nostru, se amestecă şi sufletul lor, care e sufletul rasei lor, şi atunci colorează atacurile într-un fel sau altul, după cum cutare sau cutare personalitate politică sunt sau nu favorabile aspiraţiilor de egalisare politică a Evreilor din România. Dar, afară de presa aceasta, din care se ridică mult mai presus, prin sfidarea opiniei publice, a oamenilor cinstiţi prin neruşinata provocaţie a simţului naţional, prin calomnii pe care nimic nu le-a oprit vreodată, se ridică «Adevărul»(;). Veşnic independentul, veşnic datorul, veşnic plătitorul şi veşnic căutătorul de plată nouă: «Adevărul»”(36).

Autor: Radu Mihai CRIŞAN, Nicolae IORGA. TOTUL PENTRU HRISTOS!, Ed. Cartea Universitară, București 2006, p. 38-42

_________________________________________

34. „Socialiştii au fost odată persoane sentimentale, care, după un stagiu oratoric înaintea tinichigiilor evrei şi altor nedreptăţiţi ai soartei, îşi puteau permite să treacă într-un partid de ordine şi să ocupe cele mai înalte situaţii în partidul acesta de ordine. Din această fasă sentimentală în care(;) socialiştii lucrau pentru întărirea Statului – a Statului dumnealor se poate, a Statului nostru ceva mai puţin, – va să zică din această fasă s-a trecut în altă fasă, de organisare reală. Socialismul fusese represintat de persoane tinere foarte culte, având moşii, sau care avuseseră moşii şi care erau să aibă moşii, care aveau cărţi, care aveau gust pentru literatură, pentru arte, pentru lucrurile spiritului”(idem, La Legea asociaţiunilor de muncitori, în [D.P.v.I.p.I.], pag. 349), chiar dacă „era şi puţin
snobism”., ibidem (…) mai multe vezi  www.magazincritic.wordpress.com

35. Nicolae Iorga, Chestia agitaţiilor evreieşti, Discurs rostit în şedinţa din 11 februarie 1910 a Camerei Deputaţilor, în [D.P.v.I.p.I.], pag. 392

36. ibidem, pag. 396, 397

 

 

Lasă un răspuns