Testamentul politic a lui Nicolae Iorga (16)

     E ceva nou în ceea ce scria Nicolae Iorga acum mai bine de 80 de ani în urmă?  V-aş recomada să citiţi  integral cartea şi să înţelegeţi care au fost motivele reale ale asasinatului…

      Gazeta «Adevărul», ai cărei redactori, în bună parte, – şi tocmai acea parte este partea hotărâtoare –, sunt Evrei(;)(37)”(38). Şi mai „este şi o altă presă. Este presa evreiască ce se recunoaşte ca presă evreiască(39)”(40). „Ei bine, domnilor, Evreii au trei prese”(41)

Foto: jurnaluldedrajna.ro

Autor: Radu Mihai CRIŞAN,

 Nicolae IORGA. TOTUL PENTRU HRISTOS!, Ed. Cartea Universitară, București 2006, p. 42-43

___________________________________

37. „Ce represintă «Adevărul»? Un talent mare? O grupare de talente, o autoritate, un ideal? Ce represintă? Represintă foarte multe lucruri. «Adevărul» represintă tendinţa Evreilor de a se organisa naţional şi de a căuta Sionul. Sunt multe drumuri care duc la Roma, se pare că sunt prea multe drumurile care duc la Sion, şi, fiind atâtea drumurile care duc la Ierusalim, se face cu greu alegerea, şi uite că tot aici sunt naţionaliştii evrei, societăţile lor particulare, congresele şcolare evreieşti, în ţara aceasta a tuturor îngăduinţilor. Şi ştiţi că învăţătorii evrei, adunaţi în congres pentru a represinta ideea Sionului, au fost primiţi cu musica militară la Măcin şi Brăila.Domnilor, «Adivorul» – am auzit de atâtea ori zicându-se astfel «Adevărului», încât, din când în când, fără voie, rostesc acest nume cum se rosteşte de redacţia şi personalul de administraţie al acestui ziar – e zionist. Zionismul, reprezentat de ziarul «Adevărul», cultivă sentimentul naţional evreiesc, şi-l cultivă împotriva noastră, îi dă un sens negativ, nu un sens positiv. Evreii nezionişti nu ne urăsc uneori, pe când Evreii zionişti ne urăsc totdeauna şi nu ne iartă niciodată pentru faptul că noi suntem unde suntem şi că, neputând încăpea în toate laolaltă unii de alţii, nu ne ducem noi la Sion, pentru a-i lăsa pe dumnealor dincoace. Va să zică «Adevărul» represintă sionismul. Mai  represintă tendinţa Evreilor din ţară de a avea în masă toate drepturile, de a alege şi de a fi aleşi, de a schimba situaţia corpului electoral şi echilibrul dintre partide(;). Va să zică represintă «Adevărul» şi tendinţa Evreilor de a se introduce în masă în cetăţenia română, aşa cum sunt, fără să lepede nimic din apucăturile şi din sufletele lor”(…)

„Aşadar, «Adevărul»(;) este un fel de ziar naţional evreiesc, în Ţara Românească şi împotriva Ţării Româneşti(;)”., ibidem, pag. 364 „În ordinea a treia, «Adevărul», naţionalist evreiesc în două feluri, este şi socialist, adecă internaţionalist. Mai este şi a patra coloare a ziarului, prin care cred că pricinuieşte o mulţime de dificultăţi şi neplăceri unor anumiţi bărbaţi politici din România, pe care îi apără. Desigur că aceşti bărbaţi primesc cu cel mai adânc desgust laudele pe care li le dă un ziar cu calităţile morale ale «Adevărului». Va să zică, patru chestii agită ziarul «Adevărul»; trebuie, însă, ca una din ele să fie mai vie decât celelalte. Cei cari vin la [sala] «Dacia» nu fac socialism, ci fac electoralism al partidelor politice, sentimentalism romantic şi revoluţionarism neîngăduit. Va să zică nu este socialismul chestiunea cea mai vie. Socialismul, represintat prin oamenii culţi, prin oamenii cari, cel puţin într-o oarecare măsură, ştiu ce fac, socialismul acela s-a isprăvit la noi. Socialismul nu poate decât să se isprăvească având basa pe care o avea, pe care o păstrează şi acuma, răzimându-se pe o minoritate de Români şi o majoritate de străini. Prin urmare socialismul nu este partea vie din acţiunea «Adevărului». O fi zionismul? Am văzut multe feluri de Evrei, afară de un fel pe care aş dori să-l întâlnesc: Evreul cuviincios şi recunoscător faţă de ţara în care trăieşte. Dar altfel i-am văzut: i-am văzut mergând în toate direcţiile. Am văzut pe unii mergând către o bancă de opoziţie, pe alţii către o bancă guvernamentală, sau urcându-se şi mai sus ca să capete anumite instrucţii în cutare chestii”., ibidem, pag. 364, 365 „Rădăcinile puterii evreieşti se găsesc, din nenorocirea noastră şi din fericire pentru dânşii(;) în pământul(;) ţării noastre”.,

38. ibidem, pag. 359

39. Apropo, „când scriam, colaborator benevol, fără legături de partid, la «Epoca» şi aveam libertatea de a scrie ceea ce voiam, tratam chestiunile ca scriitor, ca istoric, şi era în mine un avânt de simpatie umană, de milă pentru nenorociţi, pe care experienţa, asprimea, nedreptăţile vieţii, pe care ticăloşia acelora de care îmi fusese milă un moment, mi-au distrus-o”., (idem, În chestia manifestaţiilor studenţeşti, în [D.P.v.I.p.I.], pag. 362) Îmi permiteam chiar o ilusie pe care acum nu mi-o mai permit(;) un sentiment pe care mi-l interzic astăzi. Credeam că se poate găsi o categorie de Evrei, – o categorie, nu persoane isolate –, care să poată fi, dacă nu utilă vieţii noastre, cel puţin inofensivă, în masă ceva mai mare, în mijlocul vieţii naţionale. De atunci au venit însă intervenţiuniuni de la America, gazete particulare cu caracter naţional evreiesc întemeiate aici, pentru a ne strânge de gât când era nevoie. Ne-au strâns de gât îndată după căderea lui Cuza; ni s-au pus întâiu mâinile în gât după Războiu, când, iarăşi, situaţia noastră era nesigură; al treilea iarăşi ne-au pus mâna în gât când a venit crisa socială. Aceasta este(;) tentativă de asasinat care se face împotriva noastră ca naţiune dominantă, de către acei cari îmbracă formele cele mai vulpine ca să-şi arate dorinţa de a fi bunii noştri fraţi”., ibidem, pag. 362

40. idem, Chestia agitaţiilor evreieşti, în [D.P.v.I.p.I.], pag. 397

41. idem, În chestia manifestaţiilor studenţeşti, în [D.P.v.I.p.I.], pag. 366

mai multe vezi  www.magazincritic.wordpress.com

Lasă un răspuns