Mihai Eminescu; Doină, doină, greu îmi cazi

                       Doină, doină, greu îmi cazi

                        Din pădurea cea de brazi,

                        Şi cu jale îmi răsuni

                        Din huceagul de aluni,

                        Şi m-adormi, m-adormi cu drag

                        Prin frunzişul cel de fag.

                        Cine sună-n cetine,

                        Doiniţe, prietine,

                        Diu, diu, diu, de-a codrului,

                        Că doina-i care-o cîntai –

                        Trăgănă-ne, tragănă,

                        Frunza-n codru leagănă. (1)

———————————————————————————————–

(1) Mihai Eminescu, Poezii-proză literară, vol. II, Ediţie de Petru Creţia, Editura Cartea Românească, 1978, pag. 226

Lasă un răspuns