Mihai Eminescu; Învierea

                        Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,

                        Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;

                        Un singur glas îngînă cuvintele de miere,

                        Închise în tratajul străvechii evanghelii.

 

                        C-un muc în mîni moşneagul cu barba ca zăpada,

                        Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă

                        Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,

                        Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

 

                        O muzică adîncă şi plină de blîndeţe

                        Pătrunde tînguioasă puternicele bolţi:

                        “Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,

                        Înveninînd pre însuşi izvorul de vieţe.

 

                        Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,

                        Ş-acest nimic îţi cere o rază mîngîioasă,

                        În pîlcuri sunătoare de plînsete duioasă

                        A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”

 

                        Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială

                        Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…

                        Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…

                        Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

 

                        Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…

                        Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,

                        Cum din mormînt răsare Christos învingător,

                        Iar inimile toate s-unesc în armonie:

 

                        “Cîntări şi laude-nălţăm

                        Noi, Ţie Unuia,

                        Primindu-L cu psalme şi ramuri,

                        Plecaţi-vă, neamuri,

                        Cîntînd Aleluia!

 

                        Christos a înviat din morţi,

                        Cu cetele sfinte,

                        Cu moartea pre moarte călcînd-o,

                        Lumina ducînd-o

                        Celor din morminte!” (1)

—————————————————————————————————————————————————————–

(1) Mihai Eminescu, Poezii-proză literară, vol. II, Ediţie de Petru Creţia, Editura Cartea Românească, 1978, pag. 35-36

Lasă un răspuns