Share
PRIN CENUŞA IMPERIULUI SERVICIILOR SECRETE!!! Partea a- II-a

PRIN CENUŞA IMPERIULUI SERVICIILOR SECRETE!!! Partea a- II-a

Partea – II-

  Până în 2006, în structurile de securitate din România se aflau la posturi de vârf, ofiţeri cu dublă comanda, aflaţi în slujba Kremlinului, racolaţi fie înainte de 1989, fie după ce Ion Iliescu le-a dat mâna liberă lui Nicoale Militaru, Vasile Ionel, Dumitru Penciuc, Marin Pancea, Ştefan Kostyal, Dumitru S. Nicolae, toţi agenţi KGB sau GRU, să formeze noi ofiţeri, puşi să jure însă şi pe steagul mamei Rusia, nu doar pe al României

Doar desecretizarea arhivelor SIE, DSS şi PCR pot aduce lumină, întrucât structurile acestui aparat colosal creat de K.G.B. în România, bântuie şi astăzi pe coridoarele  puterii militare, economice şi simbolice (biserica şi mai ales masonerie) influenţând factorii de decizie politică în favoarea Kremlinului.

În continuare aflăm că o puternică infiltrare a grupurilor de acţiune mafiot masonice, se produc în România prin intermediul unor agenţi de talia grea….Pacepa îl aduce în România pe Licio Gelli, conducătorul altei oficine KGB, Propaganda Due (P2) şi din acel moment, DIE beneficiază şi de cunoaşterea mafiot-masonica în organizarea de acţiuni subversive peste tot în lume. Evident, ca  în orice mafie, cadrele DIE au fost învăluite într-un secret deplin.

Celelalte direcţii ale Securităţii Statului, habar nu aveau de existenţa acestei  armate de ofiţeri deplin conspiraţi, care  era remunerata de DIE cu valută cash, cu salarii suplimentare în lei depuse pe CEC -uri secrete, cu posturi în occident şi cu promovări în funcţii înalte în aparatul de stat.

Licio Gelli începe afacerile cu guvernul comunist, după ce l-a introdus pe dictator în lumea masoneriei revoluţionare, iniţiindu-l în 1966. Preluat de generalii Doicaru şi Pacepa, conducătorii Departamentului de Securitate Externă, dar şi consilierii personali ai lui Ceauşescu, Gelli este introdus la Romtehnica şi este implicat în traficul internaţional de armament.

În 1990, Gelli a declarat presei că „romanii nu sunt pregătiţi să recupereze conturile lui Ceauşescu”, insinuând că ştie câte ceva despre existenţa şi locaţia secretă a conturilor prin care ofiţerii DIE trimiteau dolari în România, până în 1989, iar în 1995, Licio Gelli a fost de zece ori la Timişoara, Oradea şi Bucureşti.

Un alt exemplu: Obiectivele principale ale UM 0110 erau urmărirea grupului “Corbii”, din care făceau parte Nicolae Militaru şi Ion Iliescu. Iată mărturia unui supravieţuitor din UM 0110: “noi aveam toată schema de spionaj sovietică din România şi le ştiam reţelele. Ei nu puteau supravieţui cu reţelele în România democratică, infiltrate în viaţa politică, în stat şi noi să ştim cine sunt. Prin urmare agenţii KGB, trimişi în ’90,  au găsit fişetele goale. Unele informaţii se găsesc şi în altă parte, ei însă nu au ştiut dacă le-am distrus sau le-am dus în altă parte. Dosarele noastre conţineau probe asupra legăturilor cu spionajul sovietic, asta era problema, nu numele spionilor romani, cât legăturile lor cu spionii sovietici, cu nume, funcţii, asta îi interesa cel mai mult. Ruşii voiau să ne termine”.

UM 0110, ce purta indicativul secret “Z” a fost desfiinţată chiar la finele lunii decembrie 1989, de Virgil Măgureanu, pe atunci doar asistent la “Ştefan Gheorghiu”. Iată doar câteva dintre numele sonore româneşti instrumentate pe frontul invizibil de luptă împotriva serviciilor secrete sovieticie (KGB-GRU), maghiare (AVO) şi est germane (STASI)

  • Adrian Năstase, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0625, UM 0195, UM 0544;
  • Teodor Melescanu, senator şi prim-vicepresedinte al PNL: fond informativ la nivelul UM0544, UM 0195, UM 0625;
  • Mircea Cosea, deputat PNL: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0625, UM 0195;
  • Mircea Pascu, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0110;
  • Radu Vasile, fost premier: fond informativ la nivelul UM 0610 şi al Securităţii Municipiului Bucureşti;
  • Eugen Dijmarescu: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0625;
  • Alin Teodorescu, deputat PSD: fond informativ la nivelul Direcţiei a II-a, Securitatea Municipiului Bucureşti;
  • Viorel Hrebenciuc, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0110, UM 0195;
  • Şerban Mihăilescu, senator PSD: fond informativ UM 0544, UM 0195;
  • Ilie Sârbu, senator PSD: fond informativ la UM 0610;

Revenind, un alt personaj roman cu care Gelli a făcut afaceri atât „iniţiatice”, cât şi profane este generalul Bartolomeu Constantin Săvoiu, funcţionar economist într-o întreprindere de comerţ exterior, Ministerul Comerţului Exterior al României  între 1968-1970, devenit consilier comercial într-o societate italiană, şef de vânzări al unei companii alimentare din Franţa ,1972-1973; şef al unui departament de vânzări într-o companie americană de produse chimice industriale, cu desfacere tot în Franţa din 1974 până în 2006. Licio Gelli şi P 2 au avut legături trainice cu regimul comunist din România, Ceauşescu fiind suspectat, fără a se putea confirma vreodată, că ar fi făcut parte din această lojă masonică. Nicolae Plesita, fost şef în Securitate, a declarat că Gelli ar fi fost implicat şi în comerţul cu arme produse în România. Potrivit unor ofiţeri SRI intervievaţi de EVZ în 1998, apropiaţi ai lui Gelli ar fi fost implicaţi şi în operaţiunea de contrabandă de combustibili în Iugoslavia, cunoscută sub numele de „Jimbolia”.Surse din serviciile secrete româneşti au afirmat că  avocatul lui Gelli, Giangiorgio Spiess, care a finanţat, în anii ‘70, şi prima afacere a lui Silvio Berlusconi, a fost şi partenerul lui Cristian Burci şi Dumitru Creştin.

Iosif Constantin Drăgan (1917- 2008) a fost  cel mai bogat roman cu o avere  colosală construită în afară României, estimată de experţii Forbes la 800 de milioane de dolari. În mod ciudat pentru apetenţa presei noastre tabloide,  miliardarul roman nu a beneficiat de acea mediatizare excesiv pe care au avut-o colegii săi de clasament, care ne zâmbesc sfidător din topul celor 300 cei mai bogaţi romani. Istoria recentă a lui Iosif Constantin Drăgan este legată de Daniela Veronica, fata generalului  Ştefan Guşe, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei. În urmă cu nişte ani, în anturajul miliardarului, care se apropia atunci de 90 de ani, cineva a introdus-o pe fiica generalului Guşe, iar la scurt timp, cei doi s-au căsătorit şi au avut doi copii gemeni. Pentru unii, Iosif Constantin Drăgan a fost  un istoric, cu numeroase opere de succes, iar pentru alţii, un ilustru necunoscut.

Iosif Constantin Drăgan a avut acces nelimitat la cabinetele de lucru  ale soţilor Ceauşescu, unde prezenta diverse strategii de marketing cu aplicabilitate în domeniul militar. RSR  avea nevoie atunci de o piaţă sigură de desfacere a produselor sale militare,iar acest lucru nu putea fi realizat decât prin iniţierea unor contacte înalţe în cercurile occidentale. Pentru Italia, de aceste contacte s-a ocupat I.C.Drăgan, care în scurt timp de la solicitarea serviciilor secrete româneşti (DIE), a dezvoltat un complex sistem relaţional cu ajutorul masoneriei italiene, mai precis al renumitei loji P.2 (Propaganda Due) condusă de controversatul Liccio Gelli, omul ruşilor. Liccio Gelli va intermedia ulterior vânzarea armamentului produs în România către tari din Africa şi Orientul Mijlociu.

După 1990, aceste operaţiuni acoperite au fost preluate de către Societatea Pinto şi dezvoltate în România cu sprijiul lui I.C. Drăgan, Ion Iliescu, Costel Iancu, Adrian Năstase, Ioan Talpes, Mihai Pelin, Victor Babiuc, Dan Voiculescu şi Constantin Rotaru. (Va urma)

 

 

 

Leave a Comment