vin. nov. 27th, 2020

  În ultimul timp, de când cu discursul despre ecumenism intensificat după terminarea Sinodului din Creta, toată lumea își dă cu părerea, toată lumea atacă sau ia apărarea cuiva, toată lumea huiduie și arată cu degetul… Unii aduc în discuție canoane ale Sfinților împotriva ecumenismului, alții justifică ecumenismul prin iubirea fără de margini a „ecumenistului” nostru Domn Iisus Hristos, Cel Care vorbea cu păgânii (samarineanca, cananeanca, leprosul samarinean, sutașul roman, Samarineanul cel bun, trimișii regelui Avgar al Edessei, etc.) dovedind dragoste și respect, PE CÂND TOȚI EVREII ÎI DISPREȚUIAU PE PĂGÂNI, CONSIDERÂNDU-I NECURAȚI.

Fiecare parte participantă la dispută crede cu tărie în propria dreptate, având puterea de a converti pe cei care nu au încă PROPRIA lor părere. Mi s-a întâmplat să mi se ceară mie părerea cu privire la ecumenism. Dar de ce trebuie să indic eu calea altuia? Fă, omule, ce te taie capul! De ce să răspund eu și pentru erorile tale, pentru că te-am sfătuit rău? Mergi încotro te îndeamnă inima. Este prea devreme să ne putem exprima în privința pericolului, sau a lipsei pericolului ecumenismului. Sunt mulți ierarhi care nu văd în ecumenism decât prietenie și deschidere față de cei „din afară”, așa cum Însuși Hristos a demonstrat. Alții văd în el o amenințare teribilă la adresa integrității noastre dogmatice. Este devreme să avem reacții, tocmai pentru că ne aflăm în perioada în care orice poziție se poate justifica în mod destul de plauzibil. Imaginați-vă că blestemați și „anatematizați” voi pe un Episcop venerabil, care a ținut partea ecumenismului, din pure convingeri prietenești față de neortodocși. Care crede în inima sa curată că prezentându-se la întâlniri ecumenice, nu face altceva decât să aducă în prim-plan realitatea Ortodoxiei noastre, dând posibilitatea și altora de a o cunoaște. Atunci, cât de mare ar fi păcatul acesta? Să blestemi arhierei… Vă dați seama? Pe când la dezlegările de la înmormântare se citește: „sau de a luat de la Arhiereu legătură nedezlegată”… Ne jucăm cu focul? Acum îi blestemăm noi pe Arhierei? Și cine ne va dezlega pe noi mai târziu de astfel de ticăloșii?…

Cu toții vrem să apărăm Biserica. Și putem s-o facem CU BRIO! Cum? Înduhovnicindu-ne pe noi înșine. Curățindu-ne pe noi înșine. Scoțând bârnele din proprii noștri ochi. Luminându-ne pe noi înșine. Ia imaginați-vă acum o Biserică Ortodoxă plină de oameni despătimiți: așa-i că ar fi o Biserică Triumfătoare? Cine ar putea-o vătăma? AȘA SE AJUTĂ BISERICA!

Să lăsăm atitudinea de cățeluși pechinezi împătimiți și plini de bârne în ochi, care latră încercând să salveze Biserica! Să o salvăm, salvându-ne mai întâi pe noi înșine, păstrând toate supraomeneștile daruri ale Arhieriei, dăruite de Hristos Bisericii Sale.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns