Materie, materie…

Munții Făgărași

  Dumnezeu vrea să ne dea daruri pentru veșnicie, iar noi ne mulțumim cu mărunțișuri materiale. Să nu uităm întrebarea aceea înfricoșătoare din Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina: “Nebune, în noaptea aceasta vor lua sufletul tău, iar cele ce ai strâns, ALE CUI VOR FI”? Chiar de le vom lăsa moștenire copiilor, cu ce ne va încălzi lucrul acesta în iad?… Nu vom păți oare ca și bogatul acela care se ruga de Avraam ca să-i înștiințeze pe frații săi, “ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin”? Noi suntem materialiști prin definiție, cu pretextul grijii față de urmași, dar nu ne va scăpa pretextul de la muncile iadului… Dimpotrivă! Lăsând moștenire descendenților noștri o dată cu averile și patima mistuitoare a iubirii de avuție, le vom lăsa automat ca moștenire și un locușor “călduț” în iezerul de foc nestins al Apocalipsei!

Nu ar fi mai bine să ne îngrijim de sufletele noastre și ale urmașilor noștri? Comori, da, dar nu aici, ci “în Cer, unde molia și rugina nu le mănâncă, unde hoții nu le sapă și le fură”.
Noi hotărâm. Noi ne hotărâm veșnicia…

Să dea Bunul Dumnezeu ca hotărârea noastră să ne asigure o veșnicie “unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”, amin

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns