Share
Harul

Harul

Nu mai arde focul vesel,
Când torni apă pe cărbune.
Nu mai știe ce-i iubirea
Omul fără rugăciune.

Cum mai încălzește casa
Lemnul ce nu arde-‘n foc?
Cum își miluiește frații
Cel ce n-are Har deloc?

Ce e focul pentru lemne,
Ce e fructul pentru pom,
Ce-i ideea pentru minte,
Asta-i Harul pentru om!

Ați privit vreodată fierul
Ce în foc se înroșește?
Tot la fel sufletul nostru,
Doar în Har se încălzește!

Ia’ să-mi spuneți: plămădeala
Fără drojdie, dospește?
Tot așa sufletul nostru:
Fără Har el nu mai crește!

Tot ce-i verde se usucă,
Fără raze de la soare.
Fără Harul de la Domnul,
Omul dinăuntru… moare.

Dacă nu-și primește hrana,
Trupul pierde-a sa putere.
Dacă îi lipsește Harul,
Sufletul, mai grabnic piere!

Vă explic acum ce-i Harul,
Nu vă las nedumeririi:
Este pogorârea-‘n inimi
A Însăși Dumnezeirii!

E Lumină, e Putere,
E Prezență, nu-i Ființă,
Locuiește în aceia
Ce trăiesc pentru credință.

A zis Domnul: „În acela
Care face voia Mea,
Vom veni și Eu și Tatăl,
Și într-însul vom ședea”.

Auzit-au de la Domnul,
Ucenicii Săi (și noi):
„Duhul Sfânt Îl voi trimite
Și va locui în voi”.

Însă și marele Pavel
A scris despre Duhul Sfânt:
„El în trupuri locuiește
Ca în temple, pe pământ”.

Iar când Dumnezeu în tine
Ca în templu locuiește,
Viața toată ți se schimbă,
Viața ta pe toți uimește!

„Dumnezeu este iubire”,
Deci de locuiește-‘n tine,
Vei iubi pe toată lumea
Și vei face numai bine.

Un cuvânt dintr-o silabă
(Enigmatică numire),
Dar silaba denumește
O Treimică iubire..

Un cuvânt dintr-o silabă,
Concentrat ca o esență,
Dar silaba denumește
O Treimică Prezență…

Înțeles-ați (sper!) cu toții,
Sensul mistic, așadar,
Al silabei cu pricina,
Ce exprimă mila: „HAR”.
amin

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment