Moștenirea
Lucruri simple. Asta vrem în România. Păduri, pământ și aur în proprietate românească, familie tradițională, conducători de același sânge și aceeași credință cu moșii și stramoșii noștri care-au luptat și murit pentru ca pământul dintre munți și mare să poarte numele de România. Vrem un curs firesc al lucrurilor. Nu suntem nici fanatici, nici xenofobi, nu ”declarăm” ura față de alte etnii, ci declarăm normalitatea. Aceste deziderate nu derivă în primul rând din faptul că noi românii suntem majoritari ca număr în această Țară. Această majoritate numerică a noastră contează, dar nu cel mai mult. Cel mai mult contează Moștenirea. Actul de proprietate și Lege asupra acestui pământ, contează în primul rând, scris cu sânge, cu jertfă și luptă acum mii de ani. Iar acest act a fost scris de ai noștri. Literele de foc ale Răbojului au fost îngroșate neîncetat de-a lungul istoriei. Din această Moștenire decurge firescul lucrurilor. Această Moștenire nu se supune la vot, nu se supune părerilor noastre, ea este deasupra timpurilor, fiind a Neamului. Ea ne legitimează însă, fie că suntem sau nu conștienți de ea. Ne legitimează în fața Lui Dumnezeu ca români. Suntem liberi atât timp cât rămânem în Moștenire, căci ea ne dă libertateaarn de a fi români.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook