Share
DIMINEAȚA

DIMINEAȚA

Când mă trezesc din moleșeala
Unui somn adânc de noapte,
Văd a soarelui lumină
Și îmi vin în minte șoapte:

„Cât e de frumoasă, Doamne,
Atmosfera dimineții..
Parcă după moartea nopții
Se arată zorii vieții”!

Și atunci mă încălzește
Raza caldă a iubirii,
Pe când trupul mi se umple
De hormonii fericirii..

Rugăciunea ce urmează
E un dialog fierbinte
Ce se desfășoară-‘n taină
Între Dumnezeu și minte.

Și când inima se-aprinde
De căldura ce îi place,
Atunci sufletul cu totul
În lumină se preface!

Și în slava îngerească
A luminii ce-l cuprinde,
Sufletul de lume uită:
Suspinând, spre Ceruri tinde!

Ce frumos ar fi ca starea
Asta, veșnic să dureze..
Însă omul, din păcate,
Trebuie să și lucreze!

Atunci eu cu nostalgie
Și puțină supărare,
Îl salut pe Domnul nostru
Și-I cer binecuvântare.

Mă rog și la Maica Sfântă,
Care e Izvorul milei,
Să m-acopere cu harul
Ca să-‘nving ispita zilei.

Deci cu rugăciunea asta
Ce-am făcut-o fără grabă
Și mi-a dat atâta milă,
Mă ridic și merg la treabă.

Trupul meu e plin de pace,
Sufletul, de fericire,
Inima-mi discret suspină
Într-un dor de mântuire..

Nu uitați să vă rugați
Totdeauna dimineața,
Căci cu sfânta rugăciune
Dulce va fi vouă viața!
amin

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment