Share
„A te ridica până la viaţă înseamnă a căuta libertatea aceea de dincolo de îngheţ!”

„A te ridica până la viaţă înseamnă a căuta libertatea aceea de dincolo de îngheţ!”

   Am văzut ceva neaşteptat: un om milos care mulţumea cerşetorului pentru că-i primise dania, în fond, avea dreptate s-o facă. Fiindcă binefăcătorul există prin cel care primeşte. Cât de recunoscător trebuie să fie medicul bolnavului pe care l-a vindecat! Nu se ştie cine dă şi cine primeşte.

***

  Găsesc în Limba română a Profesorului Sextil Puşcariu observaţia aceasta curioasă. Rece vine de la recens, proaspăt: aqua recens. Dacă însă asocierea s-ar fi făcut altfel, de pildă panis recens, atunci rece ar fi însemnat cald. Ce căutăm în ştiinţă? Ridicarea până la punctul acesta de indiferenţă, în care un lucru putea fi contrariul lui. Ridicarea până la viaţă, optare. Căci viaţa este indiferentă, nu ştiinţa, cum se spune de obicei. Viaţa e libertate de alegere, indiferenţă de alegere, posibilitate de optare. Orice ştiinţă caută să se ridice până la punctul în care lucrurile puteau fi şi altfel. Aşa cum sunt astăzi, lucrurile sănt îngheţate într-un sens, într-o accepţie. A te ridica până la viaţă înseamnă a căuta libertatea aceea de dincolo de îngheţ. Şi mi-ar plăcea să mă ridic până la punctul în care gândirea românească nu mai e resemnare şi înţelepciune. Până înainte de îngheţul în eternitate. Ştiu, asta e românescul; rece în sensul de rece şi nu de cald. Dar nu vreau să cred că e numai atât.

 

*Constantin Noica, JURNAL FILOSOFIC, Editura Humanitas, București 1990, p. 118-119


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment