Ghiocei românești la Târgu-Secuiesc, început de primăvară.

”Toţi cei de ieri în cei de-acum,/ Cum trec fântânile-n fântâni”

de Mihai Tîrnoveanu

  Costumele populare au ajuns de 1 Martie la copiii clasei pregătitoare (învățător Szigyarto Kornelia) de la Scoala Gimnazială Turoczi Mozes, secția cu predare în limba română. În actiune cu noi a fost poeta de o sensibilitate și de un talent deosebit, Mihaela Aionesei și doamna învățătoare Raicea Mihaela, prietenele noastre din Tg Secuiesc. Misiunea înveșmântării copiilor români din Covasna în straie naționale am început-o de Floriile anului 2015 cu două sate foarte dragi nouă, Mărtănuș și Ojdula, am continuat-o de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și de 1 Decembrie anul trecut cu elevii din Doboi, Brețcu și Tg. Secuiesc, reîntorcându-ne acum la Tg. Secuiesc pentru a acoperi întreg ciclul primar de la școala gimnazială cu Hainele Neamului. În total am dăruit prin contribuția românilor din întreaga țară și din diaspora 193 de costume populare românești confecționate în Voinești Covasna și Ojdula de prietenele noastre dragi Pavaluca Rely, Luminița Bunghez și Elena Cosneanu. Le sărut cu dragoste frățească și respect mâinile harnice și pricepute! Le mulțumesc din tot sufletul tuturor celor care au contribuit la acest Început de lucrare prin diferite sume de bani sau prin distribuirea și aprecierea postărilor referitoare la acțiunile noastre. Aceste costume populare se vor transmite și generațiilor viitoare de copii prin grija bisericilor ortodoxe din localitățile respective.

Tirnoveanu35

Cu ajutorul lui Dumnezeu bărbații de mâine vor vedea straiele pe care le-au purtat ei odată pe copiii vremurilor lor. Datina nu va pieri, Neamul trăiește prin simbolurile identitare românești, Icoana Ortodoxă, Costumul Popular Românesc și Istoria eroilor martirilor și gânditorilor români. Avem datoria de a merge pe Calea lor, pe Calea Neamului, căci așa cum spunea Radu Gyr,

”Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.
Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.
Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce -n piepturi se acund.
Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!”


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament corespondenti

Author: Departament corespondenti

Pentru toți corespondenții noștri / Contact: magazincritic2007@gmail.com

Lasă un răspuns