vin. nov. 27th, 2020

  Un trup este compus din multe părți. Diferitele organe se completează unele pe altele pentru buna funcționare a întregului. Atunci când unul suferă, tot trupul suferă, adică fiecare organ în parte. Atunci când trupul este fericit, se bucură fiecare organ în parte.

Plecând de la aceste constatări, Sfântul apostol Pavel a descris cu mare înțelepciune funcționarea Sfintei Biserici. Biserica este Trupul lui Hristos, iar Domnul este Capul ei. Noi, scria Sfântul, ne suntem organe „unii altora”. Adică ne ajutăm și colaborăm între noi precum organele corpului uman. Este de neconceput ca în corpul omului să existe neînțelegeri între organele sale! Cea mai mică lipsă de colaborare duce la o îmbolnăvire a întregului corp, și la o stare de suferință generală. Degeaba este sănătoasă inima, dacă ficatul este bolnav: omul suferă. Degeaba sunt toate sănătoase, dacă stomacul este afectat de o boală oarecare: omul suferă. Un singur „amărât” de dinte, dacă are probleme, omul este trist și indispus…

Am putea spune că Pavel era „un geniu”. Și nu am greși deloc. Dar noi știm că ceea ce scria el era „insuflat” de Duhul Sfânt, adică învățătura lui nu era omenească, ci era cerească, venită direct de la Dumnezeu! Autorii Sfintei Scripturi au fost doar izvoarele prin care s-a revărsat peste omenire apa cea minunată a înțelepciunii lui Dumnezeu. Omul a pus la dispoziție izvorul. Dumnezeu i-a dat apa.

Deci cu mare înțelepciune ne învață Sfântul apostol despre rolul fiecărui membru al Bisericii în parte, și a tuturor împreună. Din această învățătură decurge o consecință imediată: in Biserică lucrurile se fac mereu împreună. Postim toți o dată, ne plângem păcatele toți o dată, râdem toți o dată. Nu există excepții în Sfânta Biserică. Ni s-a pus la dispoziție un calendar al Bisericii, tocmai pentru a ști în fiecare moment în ce „perioadă” a anului ne aflăm: de râs sau de plâns, de întristare sau de bucurie, de post sau de „harți”. Iar noi trebuie să ne conformăm perioadei prin care trece Biserica lui Hristos, tocmai pentru că suntem organe ale ei.

Înseamnă, dragii mei, că atunci când Biserica postește, noi trebuie să postim, FĂRĂ COMENTARII, FĂRĂ SCUZE. La fel, să nu ne apuce posturile de capul nostru când Biserica se veselește! Să râdem o dată cu Biserica, să plângem o dată cu Biserica, pentru că suntem parte de Biserică.
Ce se întâmplă atunci când noi nu vrem să ne supunem acestei reguli? Simplu: suntem anatema! Ne-am exclus noi înșine din trupul Bisericii. Pentru că există Un Ochi Care vede totul și O Ureche Care aude totul. Să nu ne amăgim: dacă nu ne supunem deciziilor Capului Hristos, Cel Care le-a hotărât pe toate în Biserica Sa în Duhul Sfânt, vom fi „lepădați de la fața Lui”.

Drama multor creștini din zilele noastre este că trăiesc cu o convingere puternică de a face parte din Biserica lui Hristos, când de fapt au fost lepădați de El! S-au lepădat singuri de Biserică și de Domnul atunci când au uitat să mai cumpere calendarul ortodox. S-au lepădat atunci când, chiar avându-l atârnat pe perete, nu au mai vrut să îl privească. S-au lepădat atunci când au crezut că ei fac excepție de la regula Bisericii.

Se termină acuși încă un Post al Paștelui.. Iarăși milioane de ortodocși încheie o perioadă de post FĂRĂ POST! Iarăși vor veni cu lumânările de acasă pentru a și le aprinde de la preot în noaptea de Înviere: „Veniți de luați LUMINĂ”! Dar aceștia nu Lumină vor primi, ci o amărâtă de flacără de lumânare! Lumina este Hristos. Lumină vor primi cei care s-au străduit să meargă în pas cu Biserica timp de șapte săptămâni.. Chiar și cu mici căderi de genul „Am avut niște invitați la masă și am încălcat postul.. Ei nu postesc. Ce să le dau să mănânce?”…

Da, iubiții mei… În lumânarea de Înviere din mâna preotului se ascunde o mare taină. Acea lumânare înțeleaptă știe să dea fiecăruia exact ceea ce merită. Nevoitorilor le dă LUMINĂ, călcătorilor de porunci le dă doar foc. Foc simplu, pe care omul și-l poate aprinde și singur cu bricheta.

Nu zic să nu mergeți la Înviere! Doamne ferește! Asta ar mai lipsi! Cum veți putea mânca mielul bine rumenit la grătarul de a doua zi, dacă nu „ați luat lumină”? Vai de mine.. Mergeți la Înviere, dar să știți că ați pierdut și anul acesta ocazia de a-L primi în suflete pe Hristos Cel înviat din morți. Poate la anul, cine știe.. Până atunci să mai cumpărăm câțiva iepurași de ciocolată și să ne urăm (după Înviere, bineînțeles) „PAȘTE FERICIT”!
Domnul să vă ajute să înțelegeți rostul vostru de membri ai Bisericii.

Preotul Sorin Croitoru din Mantova, Italia


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament corespondenti

By Departament corespondenti

Departament corespondenți - pentru toți corespondenții noștri

Lasă un răspuns