Share
Travaliul lung din Senatul românesc

Travaliul lung din Senatul românesc

  „Travaliul” din Senatul românesc este prea lung pentru a naște un simplu articol necesar în Constituția României în care va fi scris negru pe alb: „Familia este formată din un bărbat și o femeie”. Discuțiile aprinse din Parlament României mai continuă. De parcă, ar exista îndoieli.

O înțeleaptă expresie „Noi stăm cu ochii pe voi!”, a apărut la manifestația românilor contra ordonanței Nr:13. Ea a fost pașnică, folosită apoi ca model și pentru alte popoare. Suspectez, că această întindere în timp a elaborării „Legii minorităților sexuale”, legată cu definiția familiei românești, ar putea provoca manifestații de alt gen, copiate de pe la statele „mai democratizate”. De exemplu, ca în Franța, cu aplicarea grenadelor „Molotov” și cele lacrimogene. De aceea, ar trebui din timp „să stăm cu ochii” pe senatori.

Spuneți-mi și mie: Femeia și copilul sunt o familie? Răspund tot eu: Categoric nu, deoarece lipsește bărbatul. Alegoric vorbind, o oală spartă nu poate fi folosită ca capacitate pentru un conținut . Familia incompletă nu e oală, ci hârb. Femeia și copilul sunt o frântură din familie, iar ea există prin parteneriatul său cu Statul. Anume, prin Stat are loc integrarea membrilor acestui cuplu, mamă-copil, în viața socială (Ambii, sunt într-o grija deosebită a Statului). Aceiași necorespundere cu familia o găsim în relațiile de cuplu ale două femei, cu copii fertilizați artificial sau amoral. Tot asta, și despre cei doi bărbați care „se iubesc” liber și iau „în educație” copii înfiați.

Dar, să vedem ce este un cuplu. Relația cuplurilor formate din două persoane de același gen este o relație de parteneriat, de viață în ultima instanță, deoarece continuitate prin descendenți nu va mai fi, deja. Astfel, cuplul fluctuează dintr-o familie în alta și moare în prima generație. Familia, însă, e veșnică. Ea continuă din generație în generație. Perechea e veșnică. Cuplul, deci, este o noțiune discretă, mecanică, temporară.

De aceea, când oficial, cu soția alături, suntem prezentați ca cuplu, mă simt grav ofensat. Nu suntem cuplu (ființe biologice, animale), ci pereche (soți, ființe sociale). Prezentarea socială a familiei n-ar trebui să conțină motivele sexualității, intimității. Asta se vede și așa, cu ochiul liber. Portul ne deosebește. Așadar, Educația și Legislația n-ar trebui să se ocupe cu amestecul lucrurilor intime cu cele sociale. Dar, pe undeva se mai face….
În Dialectică, pentru a descoperi Adevărul, nimic mai convingător nu poate fi, decât folosirea metodologiei oponentului. Cuvintele recente ale Președintelui Senatului, despre Parlamentul României au fost diferite față de cele pe care le-au formulat rușii despre Partidul Comunist: „Partidul este mintea, cinstea și responsabilitatea epocii noastre.” Diferite cuvinte a pronunțat Dl Tăriceanu pentru a ne trezi patriotismul și respectul față de Parlamentul ales. S-au folosit cuvinte alese, aproape ca cele ale comuniștilor. Dar, diferite! Deci, precedentul există. Avem dovada. Senatul României are deja mintea și cinstea, responsabilitatea de a dezvolta limbajul său politic în problema minorităților sexuale și introduce în Constituția României: „Familia este compusă din un bărbat și o femeie!” Această expresie e diferită de conceptul „democrației” occidentale. Oricum, ea ar putea fi axiomatică, Adevăr în ultimă instanță, acceptat ca logic și de minoritățile sexuale.

Dar, iată, vânturile democrației occidentale ale UE și SUA sunt prea puternice. Probabil, fiecare senator tremură pentru scaunul său. Atunci, va trebui să fie incluse abordări științifice Noi care explică adevărul binar, contradictoriu, al existenței umane. Asta ar fi o viziune Nouă de integritate a grupărilor sociale cu concepte antagoniste.

La început, va trebui să recunoaștem că la nivel oficial lipsește Sistemul inițial de cunoștințe, 0, care, pentru a nu confunda noțiunile, le va diviza una de alta: social-0-intim; al meu-0-al statului; pereche-0-cuplu; familie-0-parteneriat; căsătorie(împerechere)-0-?????(cuplare), stânga-0-dreapta, etc… Pare a fi simplu, dar iată, în lipsa acestei forme, triadei, 1-0-1, conceptul familiei românești se înțelege încă eronat. Lipsesc cuvintele necesare pentru a diviza raptului sexual particular și general. Se mai menține tendința de a „egala” particularul cu generalul, contradicția cu complementaritatea, stânga cu dreapta. Viziunea integrată a lucrurilor ne cere Triada, condiția de a vedea spațial lucrurile: particular-0-general; contradictoriu-0-complementar; stânga-0-dreapta; omogen-0-eterogen. Fără conceptul triadei: 1-0-1, batem pasul pe loc.

Dacă triada, bărbat-0-femeie, reprezintă o celulă socială vie, firească, liberă (cărămida elementară a civilizației (Atom indivizibil, electron-0-proton, al materiei)), apoi triadele, două femei-0-????; doi bărbați-0-????, mamă(copil)-0-????, ce ne pot cere ele pentru a le păstra echilibrul în afară de grija statului? Adică, se cer cuvinte noi pentru a avea un echilibru intim deosebit, garantat prin legi sociale. Deci, nu vom schimba istoria familiei, tradiția, natura firească a omului. Nu vom deforma noțiunile sănătoase ale cuvintelor: pereche, familie, căsătorie. Se vede, că în alt mod confundăm noțiunile sociale: stânga cu dreapta, femeia cu bărbatul, perechea cu cuplul…. Cineva, ne cere s-o facem….Demonic! Deci, ar trebui de numit lucrurile pe nume.
Poporul dacic răpus de romani, nu de aceea sa retras în munți și sa autoeducat în un popor liber, în raportul său cu triburile barbare, trecătoare. Vlahii, moldovenii și ardelenii au supraviețuit nu numai slavii și romanii, dar și limbile lor. În biserici liturghia sună în limba română. Nu e așa? Va trece și acest val „al minorităților sexuale”, a cărui scop real se va deschide mai târziu. Iar misterul limbii române constă în faptul că, prin structura sa, închide ciclul limbilor cărților sfinte. Constanta Pi=3,14, formată de raportul dintre lungimea circumferinței formată din numărul de litere din alfabetele lor, și diametru arată la creșterea mărimii diametrului, corespunzător, istoric, în șirul 7,8,9,10 (ebraic, grec, arab, român). Celelalte limbi nu mai pot forma constanta Pi. Straniu! Explicația practică o găsim în prezența sau lipsa cuvintelor complementare împerecheate care diferă de la o limbă la alta. Aici , lipsește acel numitor comun, 1-0-1, care le-ar uni ca pe cele în care sau scris cărțile sfinte.

Cert e una! limbile se împart în: structurate-0-nestructurate; religioase-0-laice; sfinte-0-păgâne; simetrice-0-polarizate; omenești-0-diabolice. Limbi structurate, religioase, sfinte, simetrice, omenești, sunt limbile cărților sfinte: ebraică, greacă, arabă. Prin un mister evidențiat științific, limba română ar putea fi adusă alături de limbilor sfinte, ca limbă de centru, 0, de referință (în cifre: 1-2-3-4-0-6-7-8-9; în cuvinte: ebraică, greacă, arabă, Română, turcă, japoneză, chineză, engleză, germană,….rusă, etc.). Asta e necesar, pentru a armoniza raportul dintre popoarele excitate grav (apocaliptic) de limbajul demonic folosit de unii Lideri ale Statelor „democratizate” și islamice (Islam, înseamnă iubire). Oare, nu stăm în fața celui de al III-lea Război Mondial?
Cunoașterea e o putere mai mare. Ea nu poate fi ucisă. În conștiința omului modern într-adevăr există un gol, o „piatră abandonată din neglijență” de la fundamentul cunoașterii (Vezi: Conștiința planetară e în criză). Și, dacă am avea voința unită, vom „sta cu ochii” pe demnitarii aleși de noi, atunci, senatorii români cu demnitate se vor ridica în picioare în fața „vânturilor democratice” din apus, pentru a striga lumii întregi: „Lasă vântul să ne bată! Familia este compusă din un bărbat și o femeie! Punctum!”

Foto: Bebelu.ro

De la „Centrul românesc de Știință și Cultură”.

05.05.2017, Victor Deleu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

Leave a Comment