Citind Scriptura, Domnul meu,
Nu pot să nu mă mir mereu
Văzând ce săbii au străpuns
Pe Maica Ta, a Celui Uns…

Crezut-a oare că-i ușor
Să nași dumnezeiesc Fecior?
Dar Tu din cer la luptă vii,
Iar nu la râs și bucurii!

Te naști în staul, jos pe fân,
Nu în palat, ca un Stăpân.
De-abia născut, ai Tăi Te-ascund
De un Irod prea furibund.

O altă sabie s-a-‘nfipt
Din nou, la Fuga în Egipt:
Fecioara alăptează Fiu
Pe o cămilă, în pustiu!
Atâtea săptămâni pe drum,
Cum s-a simțit Măicuța, cum?…

Iar când ai devenit bărbat,
Prin toată țara Te-a urmat,
Văzând pe cei ce Te huleau
Și cât necaz Îți mai făceau…

De câte ori, cu pietre-‘n mâini,
Te izgoniră ca pe câini…
Poporul l-ai hrănit cu pâine
Și au văzut că nu ești câine!

Și chiar de toate au trecut,
La vremea lor, cât au durut?…
Dar Pătimirile-Ți cum dor?
O, mame de feciori ce mor…

Și oare biciul când rupea
Din trupul Tău, nu o durea?..
Ori spinii când se înfingeau
În capul Tău, nu o răneau?…

A Ta durere, chinul rău
Și geamătul adânc al Tău
Ce Tu le sufereai cu rost,
Aceștia… spinii ei au fost!

Și Crucea, Punerea-‘n mormânt…
N-a fost vreo mamă pe pământ
Atât de tristă cum fu ea,
Când pe acestea le vedea…

O, Doamne, cum au mai durut…
Dar slavă Ție c-au trecut!
După trei zile-ai înviat
Și Maicii-‘ntâi Te-ai arătat.

Nu înțelegem cum, dar știm
Că Maica Ta-‘n Ierusalim
Cu Tine, Fiul ei iubit,
Și iad, și Rai ea le-a trăit!

De-aceea azi când urci pe nor
Și spre pământ privești cu dor,
Fecioarei, noi ne închinăm
Și dragoste îi arătăm.

Căci mântuirea ne-a venit
Prin plânsul ei domol, smerit
De Maică bună, iubitoare,
A fecioriei scumpă floare!
amin

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns