Share
Petre Petrea, un om din Vremea Voievozilor!

Petre Petrea, un om din Vremea Voievozilor!

  Am avut bucuria și onoarea să-l revăd și să-l ascult pe domnul Petre Petrea, luptător anticomunist din munții Buzăului, șeful Frățiilor de Cruce din zona Buzăului, la Sâmbăta de Sus cu ocazia Zilelor Rezistenței. Deși a îndurat chinurile iadului, sufletul i-a rămas neatins, având în ochi fericirea de a fi român cu datoria împlinită. La 96 de ani este încă energic iar simțul umorului și l-a păstrat neatins. A stat câteva luni în aceeași celulă cu Radu Gyr (căruia el și ceilalți camarazi i-au cedat din rațiile lor de mâncare pentru a-l putea pune pe picioare) și o perioadă în aceeași închisoare cu Valeriu Gafencu, de-a lungul celor 12 ani de temniță comunistă. În timpul anchetei care a durat trei luni a luat totul asupra sa pentru a-și salva camarazii pe care i-a condus, chiar dacă a fost bătut îngrozitor în fiecare zi. În urma torturilor oasele pieptului i-au fost zdrobite și coastele rupte, una dintre ele perforându-i pielea. Medicului închisorii care văzuse multe în viața lui nu i-a venit să creadă că omul ce se afla în fața lui supraviețuise unui asemenea supliciu. L-a operat pe viu, numai cu puțină anestezie locală, iar cu ajutorul lui Dumnezeu oasele sfărâmate i-au fost puse la loc, rănile vindecându-se cu timpul. Cel mai îngrozitor gând care l-a măcinat o bună bucată de timp a fost acela că va ceda torturilor și regimului de înfometare și că îi va trăda pe cei apropiați. Dar Petre al nostru piatră de munte a fost și nu s-a lăsat. Rugăciunile către Maica Domnului și amintirea vie a mamei sale l-au ajutat să treacă prin Muntele Suferinței, Mlaștina Deznădejdii și Pădurea cu Fiare Sălbatice. Ne-a mai mărturisit cu mare emoție o amintire ce i-a dat puterea să înfrunte toate greutățile. Pe când era elev, a mers la București împreună cu familia la înmormântarea martirilor Ion Moța și Vasile Marin. Mii de români erau acolo, ca o mare îmbrățișată de cer, în jurul Bisericii Sf. Ilie Gorgani, așteptând să aprindă o lumânare la căpătâiul celor doi. Când ajunse lângă sicrie tânărul de 15 ani văzu lângă ele un om înalt ce părea a fi coborât în lume din vremea Voievozilor. Era Corneliu Codreanu. Ochii lui albaștri răspândeau o tulburătoare lumină și strângeau în ei toată durerea acelei mulțimi. S-a uitat la el îndelung și pentru câteva clipe li s-au întâlnit privirile. De atunci Petre Petrea a știut care-i este destinul. Peste ani, când în închisoare i-a fost simulată execuția prin împușcare trăgându-se cu mitraliera pe lângă el, a avut din nou în față acei ochi. Nici n-a clipit, căci nu-i mai era frică de moarte. Era liber.

Sunt fericit și recunoscător lui Dumnezeu că în viața asta am avut nemărginitul privilegiu să privesc în ochii acestui mărturisitor al luptei românești, în ochii ce au văzut odată un om din Vremea Voievozilor…


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment