lun. sept. 28th, 2020

Rătăcesc spre cer fără gratii,
în albastrul ochilor tăi siderați
de umbra florilor culorii iubirii,
în nuanța parfumului desenați!

Aş lua din ei marea în lacrimi,
cristal de cer pe pânza plină,
cărare promisă-n raza visării,
clipa supusă-n patina divină.

Urc gândul în spirala ce duce
cadranul ritmului cordului tău,
ascult tăcerea arterei ce cuge,
albastrul ochilor din tablou!

Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns