Dum. sept. 20th, 2020

  Durerea ultimilor români din Vârghiș a fost ștearsă de pe obrazul lor de copiii învesmântați în straie naționale, de noi toți care am adus aici Troița Românilor, Crucea de Altar, Icoanele și Florile Albe. Am văzut bătrâni care plângeau la porți privindu-ne. Câțiva dintre ei aveau pe casă steaguri secuiești… dar azi și-au reamintit că sunt români, sufletul lor amarnic s-a răscolit…Tirnoveanu162

Sunt baricade pe care am pierdut mai demult bătălii, sunt milioane de morminte, biserici ce strigă după lumină. Dar sfintele lor ruine nu sunt un sfârsit, ci lespezile pe care genunchii noștri se sprijină în rugăciune, înainte de a porni o nouă luptă, brațele strămoșilor ce se ridică din pământ pentru a ne arăta nouă tuturor drumul neamului. 

Din zidurile bisericii de la Vârghis, din urletul clopotului de la Herculian, din ruinele de la Doboșeni ne vom ridica, și vom sta drepți, de neclintit, în Istorie, ca români.Tirnoveanu163

Suntem același lut binecuvântat de Sfântul Apostol Andrei, iar când un frate plânge, vine altul să-l mangâie, iar când un frate nu-și mai poate face cruce vine un altul să-i ridice mâna spre frunte, În Numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Mihai Tîrnoveanu

By Mihai Tîrnoveanu

Doctor stomatolog, jurnalist, președinte al Asociației "Calea Neamului", vicepreședinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș

Lasă un răspuns