sâm. sept. 19th, 2020

Lumina lumii dacă s-a ascuns
Tăcerea din Cuvânt se prăbuşeşte
În întuneric lumea se sfârşeşte… 
Degeaba mai aduci dureri şi plâns…

E Iadul întunericul cel mai deplin,
Cu întuneric noaptea, peştera, ‘ngrozesc,
Fără lumină toate se topesc
Şi ochiul lăcrimează stins pelin.

În zidurile reci de închisoare
În întuneric ud şi aer greu,
Atâţia drepţi au fost lipsiţi mereu
De cer, de nor, de stele şi de soare.

Cum au putut să treacă peste toate?
Cum au putut ca ura să înfrunte?
Topiţi, zdrobiţi, loviţi să nu mai lupte,
Cum au putut să meargă mai departe?

Închide ochii, în întuneric şezi
Şi-apleacă-te spre inimă şi-ascultă:
Găseşte-aici Lumina cea pierdută
Deschide ochii sufleteşti… şi vezi!

Mihai-Andrei Aldea


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Mihai-Andrei Aldea

By Mihai-Andrei Aldea

Preot, scriitor și jurnalist

Lasă un răspuns