joi. oct. 1st, 2020

O zi de aşteptare îmi curge prin fereastră,
în şirul lung de clipe ce suie- n infinit,
scris pe bolta verii cu litere din soare,
la fiecare seară cu câte-un asfințit.

Îmi cântă cu chitara un trubadur văreatec,
glasul lui spre toamnă în vibrări de dor,
de zilele senine pe aburi de căldură,
păşind sub talpa goala a unui trecător.

În voaluri cu miresme de noapte înstelată,
în simfonii de vară plec pe amintiri,
mă tot poartă spre lumea-înmiresmată
două cuvinte ce se înțeleg

Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns