Share
ANATOMIA GÂNDIRII

ANATOMIA GÂNDIRII

  Localizată, gândirea e intimă și socială. Ca manifest, ea e imprevizibilă, impulsivă și devastatoare. Un netot, intră cu mașina în mulțimea de oameni pentru ai strivi, altul, cu mai multe arme de foc se distrează vânând oameni de la înălțimea unei clădiri de sute de metri, mândrie a civilizație contemporane. Creativitatea gândirii a fost totdeauna amăgitoare. Tot ce e nou, atribut al civilizației, aduce și suferințe. Lumea a ajuns la un moment când senzorii umani nu mai rezistă nivelului informațional difuzat. Adevărul și minciuna se împletesc într-un joc periculos care trece neobservat în boală, Criză a conștiinței la nivel planetar. Corupția, criminalitatea și terorismul au devenit normă, ultima formă de existență a acestei civilizații. Sau, poate că nu…

1.Fenomenul gândirii
Gândirea e un proces etern care are loc în materia cenușie, o substanță răspândită în structura corporală a diferitor specii de vietăți de pe pământ. Materia cenușie e cea mai înaltă creație a naturii. La nivel animalic, cantitatea materiei cenușii e mai mică ca cea a omului și garantează existența vietăților prin autocontrolul său individual, intern. Acel autocontrol e fondat pe instinct, intuiție și practică individuală. Socializarea peștilor, păsărilor și animalelor, observată prin stoluri, cârduri unite în mișcări armonioase, e o dovadă a faptului că materia cenușie e dotată cu o energie externă, Aura. Aurele interferează între ele. 
Și, dacă animalele se mănâncă între ele, apoi acest fenomen, foamea, e dictată de instinctul rațiunii suficiente, principiu logic firesc, natural, non conștientizat de animale. Abuzul în ucidere, spre deosebire de om, e exclus. Gândirea animalelor e limitată de memorie. Simțul foamei a fost îndepărtat și atât. Limbajul lor e primitiv, dar suficient pentru a păstra echilibrul vital continuu pentru specia sa.
Prezența suficientă a masei cenușii în capul omului, o masă critică, l-a determinat pe omul primitiv de a ieși din natură (case drumuri, mâncare preparată la foc). Creierul uman și-a luat niște funcții pe care nici un animal nu le poate însuși. La baza lor a stat memoria, amintirea, mintea. Dacă amintirea animalelor e legată cu nașterea lor (creierul lor pare a fi o tablă rasă), apoi creierul omului la momentul nașterii sale are deja informații mai vechi. Ele sunt primite ereditar, ca dar divin, și de asemenea în procesul creșterii fătului de după fertilizare. După naștere, omul se dezvoltă singur prin autoeducație. 
Auto educația omului e un proces etern. Gândirea lui e montată într-un proces continuu „de rumegare”, de analiză și sinteză a acelor lucruri care se petrec în jur: acasă, în stradă, la școală, la serviciu. Echilibrul omului însă este ruinat mereu de activitatea altora, dat fiind faptul că lumea omului nu mai este o lume naturală, ci artificială, fondată pe legi elaborate continuu de un organism social național, care se numește Parlament. 
Fiecare om vrea să aibă încredere în viitor și rezerve materiale consistente. De asemenea – să știe, să fie informat. Astfel, perfecțiunea naturii pe care o observăm la nivel planetar, nu aparține și omului. Chiar și dansul sincronic observat la păsări se învață pe o scenă cu greu. Omul este mereu implicat în probleme fierbinți ale relațiilor sale proprii cu societatea. Între credință și știință există o discrepanță de nedepășit. Criza încrederii în sistemul actual de cunoștințe e aici, în această discrepanță. 
Gândirea internă a omului se confruntă cu gândirea aplicării legilor sociale care prin multitudinea lor îl țin pe el în confuzie, depresie și stres, neștire. Libertatea lui intelectuală e problematică. El nu poate sta de asupra legilor. Iar o așa dorință, există. În loc de o lume integrată și fericită omul contemporan vede un haos, o forfotă. 
Asta se petrece, chiar dacă societatea omului e tratată ca cea mai civilizată, modernă și „democratică”. Întețirea fenomenelor de autodistrugere fizică a omului prin sinucidere și terorism o confirmă. Iar, apariția pe străzi a comunităților musulmane cu panouri „Religia nu ucide!”, e o dovadă în plus a fricii pe care comunitatea dată o poartă pentru ca oamenii simpli să nu fie implicați ca material de consum în această lume divizată deja în două părți contradictorii. E clar, că gândirea actuală e contradictorie de până la antagonism, non armonizată și din acest motiv merge spre paradox. Cu cât omul e mai informat, mai „civilizat”, cu atât el este mai depresat. Observăm un fenomen nefinisat, legat de materialism (bani), cantitate, și nu de memoria ieșirii omului din natură, de amintire, de structura primii gândiri, de Început, sursă a calității. Cine suntem noi? Asta îl determină pe om, ca ființă aflată pe marginea naturii, să accepte moartea, să fie gata să se despartă de viață, promovând activități ascunse. 
Lipsa gândirii armonizate a devenit deprindere, tradiție. „Vrei pace, pregătește-te de război!” Timpul „c”, al începutului noului război nu-l știe nimeni. Chiar dacă lipsa armoniei din gândirea socială este recunoscută de toți, la nivel global prea puțini o recunosc ca lipsă dată e și pentru sine însuși. În rezultat, războiul a devenit normă, necesitate.

2.Structura gândirii
Generalizând fenomenul gândirii pentru toate ființele vii, putem observa cele două părți ale gânditorilor: gândire non-conștientizată și gândire conștientizată. Prin memoria sa, omul și-a creat o practică deosebită de viață. Memoria la scos pe om din condițiile de viață animalică și l-a introdus într-o lume primitivă, o lume artificială care sa dezvoltat, sa civilizat. Cunoștințele omului au creat minuni, dar odată cu asta au crescut și nemulțumirile. 
Aflat în centrul gândirii sale, 0, non-conștientizate, animalul operează cu două noțiuni, cald-0-rece; flămând-0-sătul, etc. Acesta e centrul lumii sale, iar el corespunde timpului: iarnă-0-vară, zi-0-noapte, etc. Oricare activitate a animalului e supusă unei formule, vibrații, 1-0-1, în care unitatea 1, poate exprima orice, iar centrul, 0, exprimă o constantă universală, Sursă a cunoașterii. Echilibrul naturii activează ființa prin centrul său, 0, primăvară-0-toamnă, sau o menține pasivă prin același centru, 0, toamnă-0-primăvară. 
Aceste observații atât de evidente, copilărești, în analiza dată sunt ignorate de oameni. Doar Nicola Tesla a putut spune deschis că el a fost inițiat mereu de un Centru universal unic, aflat undeva pe cer, care ia motivat activitatea sa genială. Bine înțeles, acel Centru nu poate fi notat prin unitate, 1, deoarece el e numai un izvor, un impuls, Sursă care poate fi conștientizată prin triada, 1-0-1, da-0-nu, etc. Formula dată, o găsim și în religie ca troiță, trinitate, dogmă religioasă; Tată-0-Fiu, unde prin, 0, e marcat Duhul sfânt. Triada: Dumnezeu – în trei fețe.
Dar aici, pentru Știința actuală lucrurile se complică. Știința ordinară nu acceptă lucrurile iraționale de credință. Ceea ce ne poate salva situația, pentru a avea un cuget sănătos, e să ne supunem logicii generalizate: Universul e bivalent. Iar structura trinitară, se poate găsi peste tot. Trăim într-un spațiu tridimensional. Atunci, va trebui de acceptat, ca binar, nu numai lumea ființelor: animale și oameni, lumea naturii și lumea omului, știința și credința, materialismul și idealismul. Va trebui de acceptat și existența a două tipuri de Știință: una ordinară și alta, extraordinară. Prima, cea ordinară, obișnuită, e tradițională, creată de om pe practică și relativism. Ea e activă și se aflată în dezvoltare continuă. Alta, e non-tradițională, creată ca sistem etern, axiomă naturală și se evidențiată prin Doctrina nouă (vezi la „Centrul românesc de Știință și Cultură”). Știința extraordinară e imutabilă, eternă, pasivă. 
De asemenea, se vor evidenția două tipuri de credință: irațională și rațională. Religiile lumii ne propun credința în zei, iar ele sunt fondate pe cunoștințe revelate, expuse irațional, alogic și misterios. Confesiunile religioase reprezintă izvoare concret formulate, unități, 1, cărți sfinte (vezi la „Patriarhia Credinței în rațiune”). Relația religioasă dintre enoriașii diferitor confesiuni lipsește. Conștiința lor liberă se dezvoltă izolat și „democratic” (Drept al omului!) cu convingeri fanatice că anume confesiunea lor este cea mai adevărată și, „cu siguranță”, va fi ultima religie a lumii omului din viitorul apropiat. Credința în rațiune, însă, e fondată pe o axiomă generalizată, una pentru toate religiile.
Știința extraordinară și Credința în rațiune ne propune una și aceiași, Triada, 1-0-1, în calitate de axiomă, celulă universală a cunoașterii, început individual în însușirea cunoștințelor raționale științifice și iraționale religioase. Spațiul de existență a ambelor (știința ori credința) e între cifrele 0 și 1. În gândirea intimă. Iar spațiul de existență a Științei ordinare obișnuite și a confesiunilor religioase se începe de la personalizarea lor (cărturar, profet), de la unitatea, 1, spre infinit, în gândirea socială continuă, cantitativă. 
Și atunci, apare întrebarea despre faptul când Știința extraordinară și Credința în rațiune se vor personaliza? Răspuns: Atunci, când ambele vor deveni părți ale cunoașterii omului concret, în calitate de părți expuse intern, gândite prin triade, echilibre, 1-0-1, celule ale cunoașterii. Acea persoană se va simți om autentic dotat cu cunoștințe eterne, om al viitorului. În alt mod, omul actual, „modern” este o copie, clonă, formată pe cunoștințele secunde, unități, 1, luate de pe la acele persoane Excelente, cărturari de la care au învățat. În acest proces sursa universală, 0 prin, a cunoașterii (stînga-0-dreapta) a fost ignorată. Ca centru al cunoașterii a fost tratat omul învățat, Doctrina lui, unitatea, 1. Se cunoaște numai liniar și planar, în spațiul, 2D.
Astfel, folosind triada, 1-0-1, putem scrie: știința ordinară-0-știința extraordinară, știință-0-credință, credință în rațiune-0-ortodoxie(islam, sau alte confesiuni religioase). Însușim o gândire nouă, spațială, 3D. Simplitatea prezentării cunoștințelor noastre ar trebui să deschidă viziunea oricărui om. Saltul cunoștințelor ar putea fi urmat de Saltul conștiinței, fenomen așteptat și clasificat ca mister, divinitate, salvare, mântuire…
Acum, după prezentarea abordărilor de mai sus, Sursa cunoașterii 0, poate fi tratată binar: ca știință, așa cum a spus și Nicola Tesla, adică sursă a descoperirilor științifice, și ca Duh Sfânt, legământ Nou al omului religios cu Dumnezeul. Numai că, de data aceasta legământul dat e inițiat de om, de dorința și rațiunea lui. Dovadă a rațiunii însușite e observarea faptului că prin 0, dogma religioasă, trinitatea sfântă (Tata, Duh, Fiu), și triada, 1-0-1, ambele concepte despre lume (religios și științific) la nivel structural coincid: dogmă-0-axiomă, trinitate-0-triadă. 
Și așa, animalele au lumea lor, 0, cald-0-frig; zi-0-noapte. Trezirea și adormirea lor corespunde centrului, 0. Oamenii însă încalcă acest centru. Doar prin triada, 1-0-1, aceste lucruri devin clare deoarece, dacă fiecare om are lumea sa imaginară, ea ar trebui să coincidă cu realitatea și lumea altor oameni: bogați-0-săraci, puternici-0-slabi. Dar, cu părere de rău, fericirea se caută la extremele materialiste, la stânga. Desigur, vibrație, tremur și gândire( da-nu, nu-da….) există și acolo, pe piscurile „civilizate” ale minților bogați. Dar, centrul zero al acelor activități (stânga-dreapta) lipsește. Sau, acel centru e unul inventat, artificial, dorit (început-0-sfârșit; da-0-nu; bune -0-rău). 
Acel centru dorit poate fi abuziv, 0, și îl duce pe om la pierzanie prin depresie și stres, deschide vederea asupra altui abuz, abuz din societate, a activității concurenților din umbră, a corupției, criminalității, teroarei. De parcă spații de existență nu mai sunt. Aceste exemplele nu sunt cele mai accesibile și nici cele mai dorite. De aici, apare terorismul ca protest, dorința de a face rău celor care nu le înțeleg problemele, indiferent de sunt sau nu sunt acei oameni cunoscuți cu jertfele lor.
Se vede, că acest fenomen aparține sistemului de cunoștințe sociale moderne. Noțiunea Sursei cunoașterii universale, aflată în triada, 1-0-1, n-a fost răspândită până la ei (teroriști) în calitate de axiomă, Dumnezeu în trei fețe cunoscut prin creația Lui, structura bivalentă a Universului. Iar tratarea Lui Dumnezeu ca iraționalitate, Duh de neconceput, mister, dogma la care omul nu mai poate spera să se ridice, deja nu mai prezintă interes. Criza sa copt. 
Acel om și-a consumat resursele sale mintale pentru a înțelege lumea sa proprie. Lumea lui e incompatibilă cu lumea celorlalți. Centrul, 0, al echilibrelor de viață nu se suprapun. Ele sunt egocentrice, create pe intuiție, adică, non conștientizate la nivel rațional. Educația prin diferențiere, mândria sistemului actual de învățământ, și-a făcut „datoria”. Nu avem de ce să ne uimim. Explozia comportamentului omului depresat (corupția, criminalitatea și terorismul) poate fi constatată ca pe o normă firească. Acum, nu mai poți pune pază bună, câte un jandarm lângă fiecare om îndoctrinat în cunoștințe politice „moderne”. Dar, e posibil de redresat situația. E nevoie de explicat anatomia corectă a gândirii. Atunci, integritatea celor două părți politice (deschis-0-închis) va deveni vizibilă integral ochiului mintal, a tuturora.
Cu părere de rău, sistemul Educației actuale se declară unica formă de dezvoltare a omului. Aici, se evită asemănarea, complementaritatea. Exagerând, am spune că asemănarea dintre oameni e lăsată religiilor, iar complementaritatea – Mecanicii cuantice. Cu adevărat: asemănarea dintre oameni, atracția sau complementaritatea, e lăsată naturii animalice a omului. Știința ordinară se declară unică, deținătoare de Adevăr, ca și oricare confesiune religioasă irațională. Ea cheamă la „înălțare” a omului, civilizare prin diferențiere, acumulare de informații. 
Scopul Educație actuale e crearea specialiștilor bravi, geniali. Se crede că o civilizație adevărată e creată de specialiști iluștri necesari pentru diverse domenii de activitate socială. Dar, acești specialiști sunt îndoctrinați în gândirea consecventă, liniară și planară, de la simplu la compus, 2D. Ei nu sunt oameni autentici în comparație cu omul simplu, țăranul care e universal în crearea modului său de viață. La nivel intuitiv, religia deja l-a introdus pe țăran în spațiul gândirii spațiale, 3D. Intuiția lor e mai sus ca logica. Nu și rațiunea! Dar, nici deșteptul educat, nici prostul rămas la sat, nu pot realiza că sunt de o educație secundă, în copie. Ambii, repetă și fac ceea, ce i-a învățat cărturarul sau preotul. 
Și numai omul concret, în căutarea sensului existenței sale, poate depăși criza dată. Bineînțeles, dacă are curaj, poate diviza Educația tradițională în două, conform Principiului bivalent al lumii. Pereche a Educație sociale e Educația complementară. Pasivă la nivel social, autoeducația formează omul autentic, omul care își începe gândirea de la un 0 prim, un Centru universal, al ambelor lumi: artificială-0-naturală. 
Existența omului contemporan într-o lume artificială (case, drumuri, mâncare preparată la foc), are nevoie de un sistem de reglare nu numai a conturilor diferențiate (bogat-sărac, deștept-prost, educat-needucat), ci și cele ale complementarității, asemănării. Sistemul rațional de reglare încă mai lipsește, iar la nivel intuitiv și practic, reglarea se efectuează prin sistemul de ajutoare sociale. Dar, numai contradictoriu și irațional, la fel de egocentric, departe de o societate perfectă, desăvârșită. 
Răul (gunoiul, corupția, terorismul, etc.) rămâne negestionat. Răul social, prin tehnici industriale, politice și militare, e numai izolat. Neștiind structura binară, bine-0-rău, ca echilibru firesc, se crede că răul trebuie să dispară, să nu mai existe. De aceea, fiecare caută să se extrapoleze cât mai departe la stânga (spre bine, spre educație!) de Sursa cunoașterii universale, 0 prim, materializând-o prin un centru al cunoașterii, sursă în copie, 0 secund, propriu (După noi, fie și potop!). 

3.Temă de laborator
Ceea ce e important pentru compatibilitatea omului cu societatea sa, ar trebui de însușit de sine stătător, auto educativ. Impulsul indicativ al activității sale, trebuie să se nască în limitele triadei, celulei cunoașterii, 1-0-1 (bine-0-rău). Pe partea stângă, 1-0 (bine-0), sau dreaptă, 0-1(0-rău), ar trebui să apară sursa sa proprie a cunoașterii, un centru, 0’ indicativ, non pronunțat, 1-0’-0, (bine-0’-0), sau, 0-0’-1(0-0’-rău). Acest centru individual, 0’, reprezintă un centru complementar al cunoașterii, alăturat de, 0 prim, Sursă universală a cunoașterii. Acest centru reprezintă individualitatea omului, identitatea lui nerepetată. Iar, recunoașterea lui socială e garantată prin comportamentul său (divin sau satanic). 
În urma activării impulsului indicativ, 0’-0- 0’, ar putea urma cuvântul ales, 1, de stânga sau dreapta, 1-0-1. Apoi, are loc activitatea persoanei, (…2-3-4…) în limitele rațiunii suficiente. La baza acestei activități stă logica generalizată. Acest fenomen e lesne de înțeles numai, dacă vom accepta integrate toate cele 4 principii logice ale gândirii. Spațiul lor de activitate e între Principiul logic indicativ și Principiul logic al rațiunii suficiente. 
Al cincilea principiu logic, cu numărul de ordine 0, e Principiul logic indicativ. (Asta nu este o descoperire, ci, o evidențiere a autorului). Principiul logic indicativ se află ascuns în principiul bivalent asumat de Principiul logic al rațiunii suficiente, cauză și consecință. Astfel, activitatea umană în limitele admise de natură, conform celor trei principii logice cantitative, poate fi conștientizată prin forma spațiului dat, aflat între cauză și consecință. Principiile logicii, 1,2,3, cantitativ, se află între cele două principii logice, indicativ și rațiunii suficiente: 0-(1-2-3)-4. Astfel, calitatea gândirii devine garantată. Prin cauzalitatea asumată limitele admise de natură pot fi conștientizate. (E de observat faptul că introducerea Principiului logic indicativ, nu schimă ordinea Principilor logice formulate de Știința ordinară, dovadă a complementarității celor două Științe, extraordinară și ordinară). 
Acum, datorită acestui lucru de laborator, activitatea omului va fi sincronizată cu, 0 prim, prin structură, 1-0-1, chiar dacă dorința artificială a omului, 0”, 1-0”-1, e de a exploata natura. Limitele admise de natură nu vor fi ruinate. Natura e darnică, dar are limitele sale. Lumea naturii și lumea omului se unesc prin reflecția corect însușită de om, a rațiunii suficiente, 1-0-1, cu început de la nivelul necesității individuale, 1-0”-1. (De ce să poluezi natura știind că nimeni nu te vede? E suficient să știi că faci asta intenționat sau din lene. Pedeapsa (faptă-0-pedeapsă; cauză-0-consecință), e deja aici, în comportamentul dat. E timpul să crezi în această rațiune. Rațiunea nu poate fi ascunsă.) Triada, 1-0-1, e ochiul minții umane, chiar și celei mai ateiste minți. 
De aici, e de conclus că cuvintele folosite ar trebui să fie știute ca împărecheate, două câte două. Am stabilit, mai sus, că fiecare cuvânt înainte de pronunțare are deja al său impuls indicativ, 0’, de stânga sau dreapta. Deci, cuvintele necesare în limbajul folosit ar trebui să existe ca perechi, unități binare, echilibre. Dar, în practică nu e așa. 
Cuvintele limbilor se învață ca pe niște simboluri unitare, independente. Energia mentală se consumă în căutarea logicii care creează suficiența, armonia, fericirea. Dar negăsind noțiunea corectă …omul cedează. Își încredințează drepturile politicienilor. De acest lucru, politicienii se folosesc cu zel. Pentru Elită conducătoare e un bine, chiar dacă reprezentații lor, la fel, nu cunosc echilibrele limbii lor proprii. Oricum, cantitatea de informație însușită, le permite acestor demnitari aleși, crearea unui bilanț de forțe politice de credință, văzut rațional numai „la întuneric”, prin băi și saune, noaptea. Încrederea acordată lor a fost deja. E, votul. 
Elita politică se află în fața unui popor ușor de condus, de manipulat. Centrul echilibrelor conceptului poporului dat despre Lume și Univers e delegat Elitei conducătoare. Poporul trăiește fericit prin demonstrația Puteri militare și a priveliștii bune, frumoase a Primilor oameni în Stat, a Partidului. Oricum, supunerea oarbă a oamenilor nu se face din ignoranță, lipsă de cunoștințe (slăbiciune), ci din incapacitatea lor de ași formula structurat gândirea. Oamenii cred în demnitarii săi la nivel irațional, ca în zei. 
Și acum, la 100 de ani de la „Revoluția Octombristă” din Rusia, V.I.Lenin, omul care a creat sistemul socialist sovietic (în care și-au pierdut viața milioane de oameni) e păzit cu sfințenie de ruși. Și astăzi, 50% din tineretul rus, crede că URSS va învia din ruină ca pasărea Fenix. Cum să nu te temi de un așa popor? 
Alte întrebări de laborator:
1.În ce constă credința poporului „spiritual”, rus, dacă Ortodoxia fondată pe Trinitate nu-i pune pe ei în armonie socială cu alte popoare? (Chiar și liderii rușilor susțin că cineva din exterior totdeauna le-a dorit răul). 
2.De ce acest popor spiritual n-a generat confesiuni religioase, nu are profeții săi?
3. Oare, popoarele în sânul cărora nu sau născut confesiuni religioase proprii și profeți, au limbi la fel de „sfinte” ca limbile (ebraică, greacă, arabă) în care au fost scrise cărțile sfinte?
4. Convingeți-vă că la baza „limbilor sfinte” stă triada, 1-0-1, evidențiată ca structură a textelor și deci, triada e un indice a calității acestor limbi. Spre deosebire de limbile religiilor, celelalte limbi ale lumii au lacune, defecte. Aici, cuvintele perechi nu reflectă adecvat natura sau cuvintele nu pot fi formulate ca perechi. 
4. Cuvintele
Prin cuvânt, lumea omului sa auto creat, a devenit civilizație. Cuvântul e activ, chemător la lupte și eroism. Anume, cuvântul unitar a fost promotorul umanității, științelor, politicii și economiei. Popoarele cu limbi mai polarizate (mai “defectate”), cu cuvinte unitare mai multe în componența limbii lor, au prosperat mai repede, economic, politic, militar. Celelalte popoare, ale căror limbi aveau un conținut de cuvinte unitare mai puține, mai puțin. 
Dorința Regilor de a se îmbogăți au ridicat popoarele la extinderi teritoriale, dar nu au adus fericire acelor popoare. Lumea actuală e în impas. Din altă parte, nici tendința de a „civiliza” mai repede alte popoare nu are succes. Legile elaborate de om nu reflectă natura armonioasă, desăvârșită. Iar omul, pare că nu mai poate deveni vre-o dată perfect, la nivel social. 
Luând limbile în calitate de instrument al cunoașterii ne dăm sama că ele sunt deja împărțite în religioase și laice, sfinte și obișnuite, simetrice și polarizate. Oricum, la nivel practic, pare că limbile sunt egale. Traducerea dintr-o limbă în alta e destul de exactă, dar nu și suficientă. Modul de viață egocentric al omului modern, exprimat prin explozia informațională, a adus toate limbile la unul și același numitor comun, cel al eroismului, îmbogățirii, ierarhiei sociale, libertății în deplasare pe glob. 
Popoarele cu convingeri tradiționale, în poziții sociale și religioase dominante față de alte popoare, își dau seama că au trăit până la acest moment în iluzie. Dezamăgirea dată are consecințe grave, terorismul. Imigrația devine o normă de viață, iar amestecul de tradiții e devastator. Aplicarea Principiului bivalent în analiza limbilor ne evidențiază șirul de limbi, în calitate de triadă: limbi simetrice-0-limbi polarizate, (vezi la „Conștiința planetară e în criză”, pagină pe Facebook). 
E sănătos pentru oricare om, cel care vrea să trăiască confortabil în această lume, să cunoască structura echilibrului armonizat al tuturor limbilor. (Trebuie să existe acest echilibru armonios. Nu e așa?) E normal să tratăm limbile ca diferite prin capacitatea lor mai mare sau mai mică de a genera idei inovatoare. Nu degeaba istoria omului e o istorie a războaielor. Cărțile sfinte au fost generate de reprezentanți ai limbilor sfinte, simetrice, iar bomba atomică a fost obținută de purtători ai limbilor laice, polarizate. Construcția creierului uman, însă, e una și aceiași. Deci, numai instrumentul de operare logică poate fi diferit. Limbajul folosit. De aceea, alegerea unei a doua limbi pentru o viață îndestulată spiritual și material, ar trebui înțeleasă prin criteriile generale ale limbilor, simetrie și polaritate.
Două criterii evidențiate prin Știința extraordinară se reprezintă: 
1.prin raportul dintre lungimea cercului format din literele ale unui alfabetul și un număr în calitate de diametru al circumferinței care ne dă constanta universală Pi=3,14. Aceste limbi sunt adecvate naturii, sfinte.(Exemplul limbii ebraice: 22/7=3,14)
2.prin respectarea personală a noțiunilor care formează echilibre binare: contradictorii și complementare. zi-0-noapte; zi-0-dimineață. Toate ele sunt derivate ale triadei de bază: general-0-particular. Dar, Știința ordinară obișnuită ignoră complementaritatea în calitate de lege universală a lumii omului. E momentul conștientizării acestui fapt. 
Oricum, este normal ca mergând succesiv pe calea cunoașterii să cunoști și ambele margini ale drumului. Centrul, 0”, al acestei căi nu se află numai în coridorul închis al contradicției, 1-0”-1, 2, 3…infinit, ci, și între contradicție și complementaritate, 1-0-1, 2-0-2, etc. (contradicție-0-complementaritate; respingere-0-atracție, deosebire-0-asemănare), în calitate și de 0 prim. Cele două centre, 0”, și 0 prim, au nevoie de o relație unică rațională, universală (cuantică). Astfel, Principiul bivalent ne integrează în natură, ne protejează de ieșirea apocaliptică din spațiul vital. 
Alte criterii, ar putea fi prezentate de specialiștii în limbi, poligloți. 
Iar, limbii române îi revine centrul, 0, al echilibrului universal al limbilor, cale de explicație a integrității posibile armonioase a popoarelor care sunt diferențiate prin limbi în calitate de Sursă a cunoașterii raționale. Aceasta nu este o interpretare! Asta, se întâmplă obiectiv, axiomatic, prin structura binară, cuvintele împerecheate a acestei limbi (române), structură care sa născut odată cu Dacii. 
În limbile polarizate nu există posibilitatea de a împărechea toate cuvintele (de exemplu, cuvintele: respectul și stima, idealul și perfectul, iubirea și dragostea, perechea și cuplul, complimentul și suplimentul, se traduc prin un singur cuvânt) din motive tradiționale de dezvoltare a acestor popoare.
Păstrarea cunoștinței despre structura adecvată a limbilor prin limba daco-română a fost posibilă datorită caracterului daco-român, celui mai tolerant popor din lume, celui mai maltratat. Enigma suferinței și spiritualității dacice, prezente și acum în inima românilor imigrați, cândva se va deschide. Nu degeaba din toate popoarele cucerite de romani, numai poporului dacic i sa construit monument la Roma (Columna). 
Anume, pe baza acestui material românesc (istorie, tradiție, folclor, religie și filozofie națională) a fost posibil de formulat conceptul lumii noi, Doctrina nouă, tezele despre Teoria cunoașterii științifice și Teoria științifică a cunoașterii, despre Legea contradicției și Legea complementarității, despre Principiile logice și logica generalizată, despre constanta universală, numărul 105, trinitate și triadă, dogmă și axiomă, despre Matricea defectată a limbilor, etc, etc. 
Noua Știință, ca știință autonomă axiomatică, e eternă și ar trebui să facă parte din conștiința oricărui om. Noua îndoctrinare e simplă prin extraordinaritatea sa și de aceea e accesibilă omului cu studii medii neterminate, permite de al vedea pe om integrat în societate ca om liber cu viziune trează, independent și fericit. 
Iar, Educația complementară este mai mult autoeducativă și nu are alt profesor, decât dorința sa proprie de a cunoaște corect, adecvat naturii, cele analizate în prima instanță, însușite la școală. Inițierea acestei dorințe se face aici, pe Facebook. 

De la „Centrul românesc de știință și cultură”, Victor Deleu 10.11.2017


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment