vin. sept. 18th, 2020

  O singură noțiune este conceptul despre cuvântul concret. Deoarece limbi sunt mai multe, noțiunea poate fi exprimată prin mai multe cuvinte rămânând constantă, una și aceiași pentru toate limbile. Deci, una și aceiași noțiune are diferite cuvinte corespunzătoare, conform limbilor. Doar noțiunile internaționale pot avea numai unul și același cuvânt. De exemplu: politica, comunismul, fascismul, democratismul, etc. Și bine înțeles, dodonosmul. 

Oricare noțiune de până la formularea sa are al său început pasiv, punct de referință separat de conținutul activ al cuvântului. Conținutul cuvântului se modelează practic numai în timp, crește și se dezvoltă, se maturizează, capătă forma sa intelectuală, structurală, cuvântul sonor. Așa conceptul integrat al dodonismului apare numai acum, la peste două sute de ani de la apariția începutul conceptului lui și deja poate fi formulat prin cuvânt și el. Dodonism! 

Dacă respectăm cauzalitatea ca lege universală, începutul pasiv al noțiunii este cauza oricărui fenomen, iar cuvântul nou formulat, apărut politic, e consecința fenomenului cercetat. De la acest moment, Mecanismul fenomenului poate fi tratat ca evidențiat, clar, transparent, posibil de pus în discuție. Așa dar, noțiunea cuvântului dodonism s-a născut mai demult, de până la nașterea Republicii Moldova condusă a Președintele ei actual, Igor Dodon. Adică, de până la nașterea acestui lider important în gândirea actuală politică. Numele, dodonism, noțiune a conceptului despre activitatea politică în lume se manifestă integrat numai acum, ca consecință a faptelor politice în repetare frecventă a liderului dat. 

Conceptul dodonismului, începutul lui, a apărut odată cu „Manifestul comunist” scris de Karl Marx și Fridrih Engels. E clar, că gândirea socială de pe atunci nu avea încă la îndemână cuvântul necesar al acestei noțiuni pentru a crea un echilibru de păreri adecvate conceptului despre om ca ființă pașnică, înțeleaptă, iubitoare de țară și neam. Dovada „exploatării omului de către om” părea foarte convingătoare, iar oamenii se adunau în celule politice social-democratice (dodoneau) pentru a formula conceptul revoluțiilor sociale. Revoluția, la rândul său, ca expresie nouă a activității organizate a popoarelor revoltate, era provocată de aceiași explicație a fenomenului „exploatării” omului. Fenomenul dat, revoluția, însă de la început era lipsit de fundament științific. Dar, între politic și științific nu se făceau diferențe. Oricum, fenomenul revoluției era tratat anume așa, științific, și promovat ca consecvent, firesc, chiar dacă pentru aceasta era nevoie de vărsare de sânge. Numai acum putem aprecia acest fenomen prin un singur cuvânt politic: dodonism. 

Recunoașterea oficială a ineficienței cărții „Capitalul”, scrisă de Karl Marx, așa și n-a urmat după precizarea sinceră făcută involuntar de însuși Marx la invitația de a participa la adunările social-democraților, uniți în cercuri politice „marxiste”. Karl Marx refuză să se prezinte la astfel de adunări prin o singură frază: „Eu nu sunt marxist!” Această auto demascare n-a fost luată în serios niciodată, chiar dacă mai târziu sa constatat că în calculele economice din lucrarea „Capital” unele concluzii importante erau „trase de urechi”. Așadar, conceptul dodonismului își lua numai avântul, mergea spre maturizare. 

De la Marx estafeta dodonismului a fost luată de Vladimir Ulianov (lenin). Mai târziu, apare definiția politică a „Teoriei revoluției socialiste”, „teorie” verificată științific de alt savant și tratată ca revoltă stihinică (vezi la Tomas Kuhn, unde partea politică și partea științifică a fenomenelor sociale se separă, ca iluzia de realitate, dorința de faptă). Dar, răul deja era făcut (Tomas Kuhn s-a născut mai târziu). Deformarea mentalității sociale prin aplicarea dodonismului deja era parte componentă din viața omului „alfabetizat”, desproprietărit, sovietizat și politizat.

Chiar, dacă incompatibilitatea „comunismului” cu viața a fost demonstrată de milioane de ori (prin asasinarea nu numai a familiei Monarhiei ruse, dar și în masă a poporului rus, prin fărâmițarea Basarabiei în trei părți, etc.), dodonismul se dezvoltă progresiv. 

Și astăzi românii se întreabă: ce a fost în anul 1989? Lovitură de Stat sau Revoluție? (Revoluție, fără existența unui plan, fără căpușa unui grup de oameni politici anunțată de până la 17 decembrie a anului 1989). Cine a tras în noi? 

Dar, mai trăim și acum fără nici un răspuns, (dodonim) fiind în postura faptului că divizam politicul de știință, evoluția – de revoluție, educația – de realitate, credința rațională – de credința irațională, religioasă. Deci, nu le vedem pe acestea toate integrate, unite prin unul și același concept și mai bâjbâim pe întuneric. Le tratăm pe toate aceste perechi de cuvinte ca cuvinte unitare cu noțiuni diferite. Noțiunea însă totdeauna e binară, cu față și spate. Noțiunea e o celulă spirituală care trece în cea intelectuală prin aplicarea cuvintelor perechi, binare. 

Să luăm, ca exemplu, sinonimele. Sinonimele totdeauna au fost tratate ca cuvinte identice la sens, iar de aici și sensul existenței noastre e deformat pentru că sinonimele se deosebesc grav între ele. La fel, precum se deosebesc noțiunile generale de cele particulare. Morala nu poate fi confundată cu etica, respectul cu stima, iubirea cu dragostea, perfectul cu idealul, etc. Iar asta, n-ar trebui să șocheze. Partea stângă a celulelor binare (exemplu: morala-etică, respect-stimă, iubire-dragoste, perfect-ideal.) e generală, firească. Naturală. Partea dreaptă, a acelorași celule, poate fi și o iluzie inventată de omul abuziv, autoritar. Ea, e artificială. 

Cea ce poate aduce lumină în acest întuneric ascuns de cortina politică a civilizației noastre este Conceptul binar despre lume. El, e științific, controversat complementar politicului. Lumina minții poate pătrunde nu numai în nuanțele mișcării magicianului de pe scena politică, dar și în întunericul ascuns de după scenă, al trecutului și prezentului. 

Excesul de energie intelectuală a marilor savanți, Karl Marx, Fridrih Engels și Vladimir Ulianov, au schimbat fața lumii polarizând-o prin deformații sociale inimaginabile. De după cele două războaie mondiale vocabularele limbilor sau dezvoltat, clasa intelectuală de oameni sa majorat. Astăzi, civilizația se află în fața unui Salt calitativ al cunoștințelor. Restructurarea cunoștințelor (însușite greșit) prin folosirea Principiului binar dă posibilitate deșteptării, „trezirii din somnul său de moarte” fizică a omului și orientării activității popoarelor într-un echilibru universal, de unitate prin una și aceiași gândire, adecvată naturii perfecte. E un teritoriu desăvârșit al unei lumi noi. 

Putem numai să ne exprimăm recunoștința față de omul politic, Igor Dodon. Prin el, astăzi la nivel mondial umanitatea își poate formula clar gândirea și interesele. Republica Moldova încă nu a ajuns la „revoluție”. Oricum, finalizarea intelectuală a noțiunii pasive, prime, în cuvântul activ, dodonism, va cere însușirea Saltului cunoștințelor, un segment de cunoștințe „pierdute” de civilizația noastră. Iar asta, permite trecerea din modernism la post modernism. Pagina „Centrul românesc de Știință și Cultură” de pe Facebook e dedicată anume acestor necesități spirituale ale Omului Nou.

Însușiți dododnismul! Vedeți că echilibrele create, politic-științific, comunism-democratism, artificial-natural, pot avea la baza lor și echilibrul voalat cu numele de, dodonism-democratism, unde își fac magia ambele părți ale echilibrelor. Ele se unesc în una, se contrapun, se voalează, se confundă stânga cu dreapta, particularul cu generalul, abuzul cu starea firească a lucrurilor. În consecință, știm deja, au murit mulți oameni. Și, nimic nu se uită.

Astăzi, fiecare din noi are o treaptă sigură spre ascensiunea intelectuală intimă, personală, care se deschide prin conceptul măsurii, 1-0-1, a lucrurilor. Între cele două părți, 1-1, contradictorii sau complementare, dodonism-democratism, există o Sursă universală a cunoașterii. Acesta e Centrul, 0 prim al echilibrelor sociale formulate corect. Forma matematică a măsurii date e: 1-0-1. 

Totuși, doar însușind viața oamenilor iluștri vom putea exclude din viața noastră repetiția practicii lor intelectuale greșite. Acum, și a politicii dăunătoare promovate împotriva sa de către Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon. E Liderul nostru! Ne prezintă! Iar libertatea e acțiune, participare! Nu mai este posibil de a sta indiferenți de cele ce se petrec, pentru că nu e greu de observat că echilibrul, sărac-bogat, păstrează Viața numai prin MUNCĂ, prin o dorință puternică de a fi „exploatat” anume de capitaliștii de peste hotarele țării…

Deci, problema românilor nu e în „exproprierea revoluționară”, egalarea însușirii materiale, „șorizare (de la numele, Șor)”, donării de bani, de mălai și ulei alegătorilor de la urna de vot, sau pentru participarea la „manifestații socialiste”, ci în capacitatea intelectuală de a crea prin munca activă, non-dodonistă, a echilibrelor sociale demne de om. Aici, acasă, în țară. Astfel echilibrul, revoluție-evoluție, va trece prin mintea omului deșteptat ca capacitate intelectuală de „a suferi”, de ași modifica modul de gândire din consecvent, liniar, contradictoriu și distrugător (revoluționar!), în cel spațial, complementar, atractiv și creativ. Un echilibru model, care se învață de sine stătător, din iubire față de om, de Patrie.

* * * 

A „dodonit”cu știință, Victor Deleu, pe data: 09.01.2018. E folosită gândirea spațială, cosmică. E o gândire care e accesibilă oricui. E simplă ca o teoremă: „Dacă echilibrul planetelor se bazează pe respingere și atracție, contradicție și complementaritate, deosebire și asemănare, apoi și oamenii ar putea să nu ignore această simplitate a armoniei cerești și s-o folosească în viața socială.”

Dar, noțiunea de complementaritate nu se aude în limbajul politicului. Istoria ne învață că „Președinții puternici” au adus umanității numai distrugere de echilibre sociale sacrificându-și poporul. Probabil, scopul unor politicieni nu este echilibrul social, prosperitatea firească, ci problemele personale, de trufie, excelență falsă, îmbogățire. Iar această evidențiere e Axioma democrației în care două păreri contradictorii nu mai pot exista. Explicațiile politice pot numai să se alăture complementar de știința axiomatică, iar dacă nu, să fie numite deschis „dodoniste”. Triada, dodonism-0-democratism, 1-0-1, va trebui să prindă rădăcini în inima Omului Nou. Acum, în generația copiilor lui Igor Dodon, sau niciodată…

de Victor Deleu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament corespondenti

By Departament corespondenti

Departament corespondenți - pentru toți corespondenții noștri

Lasă un răspuns