Share
Dimineața copilăriei

Dimineața copilăriei

Copaci îmi stau sub picioare,
ca şi eu copac să mă fac,
deasupra bârne străjuiesc,
multe să împlinesc, mult să tac!

M-a imbrăcat măicuta mea, 
cu haina sfântă a copilăriei,
spunându-mi că de-s român,
îmi saltă inima de bucurie.

Alerg, precum un flutur ce zboară,
mă grăbesc precum o furnică,
nimic nu-mi stă în cale, cât de greu,
aşa m-a învățat a mea bunică!

Muşcatele stau în pridvor înflorite,
să ne dea frumusețe şi asemănare.
De vezi, privind, o mică floare,
nu mai duci cu tine nici o supărare!

La Sfânta Liturghie, cu roua-n răsărit,
cu dragoste, credință şi omenie,
grăbim pasul şi pe voi vă îndemnăm,
căutați-L pe Domnul, ca bine să vă fie!


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment