joi. oct. 1st, 2020

Pe un poem, pe noptieră,
aşez din mâine visul tău,
din seara când în şoaptă
te plimbai prin gândul meu.

Stăruiai pe-un cer cu lună
valul mării să-l supui
şi duceai curgând iubirea
aşteptând să îl mângâi!

L-ai tot adunat în palme
şi sfios îi tot vorbeai
de un mâine ce-o să vină


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns