mie. dec. 2nd, 2020

Deasupra-mi o lume,
în mine o mare sumă
caut lacom, n-o văd,
o vreau gol, mă inundă,
stă în mii de imagini,
prezentă sau difuză,
gând adunat, hoinar,
ce cu mine se amuză,
privirea-mi pierdută,
cu timpul se înfruntă
mi-s flămând şi fugar
mă coboară, mă urcă,
străpung colț pe colț
mă reține, mă încurcă
linişte de stea pe nopți
mă cuprinde, mă subjugă.
Cine-i cel ce priveşte
în lumină şi în umbră
în simbol şi intuneric,
cu o putere profundă
Deschidere în infinit, infinit nedefinit…
infinitul matematic
ce tinde spre nelipsit
peste infinitul lui Brâncuşi,
nemuritor desăvârşit
în infinitul Dumnezeu
pe-n bob finit ce-s eu!

16.02.2018, Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns