mar. sept. 22nd, 2020

Cu vântul verii, în pădure,
mi-am legănat privirea,
în dansul frunzelor de plop,
floarea salcâmului şi iubirea.
Aş vrea să le simt parfumul,
dar astăzi nu mai pot!
Am pierdut… am pierdut ochii,
ochii copilului ce se bucura,
temându-se doar de trăsnet,
când urechea inima-mi oprea!
Ooo, pădurea şi vântul…
mi-au adus-o pe mama-n cale
şi ea mi-a fost odihnă…
în vântul pădurii…
din a vieții cale!
Vreau spirala mitului,
vreau foşnetul vântului,
parfumul primăverii,
mângâierea trecutului!

Eugenia Bucur28.02.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns