joi. oct. 1st, 2020

Clipa liniștei profunde
E un sfetnic foarte bun,
Ea cu glas duios răspunde
Întrebărilor ce-i pun.

„Spune, sfântă isihie,
Unde-i fericirea mea,
Căci mi-e inima pustie, 
Fiindcă nu am dat de ea?..

Am avut și frumusețe
Și putere și plăceri,
Dar în scurta-mi tinerețe,
Fericire… nicăieri!

Câte-o slabă licărire
Parcă, parcă am simțit
Când în flăcări de iubire
Eu ardeam și-am fost iubit”…

„Bucuria ți-e străină,
Fericire n-ai avut?
Numai tu ai fost de vină:
Ochi aveai, dar n-ai văzut!

O întreagă simfonie
De cântări și de culori
Ți-a fost dedicată ție,
Și nu ți-a venit să zbori?…

Creatorul pentru tine
Pe El Însuși S-a-‘ntrecut,
Cel ce lumea-‘n palmă ține
Te iubea… și n-ai știut?…

Câtă lume minunată
A trimis în viața ta,
Însă te-ai gândit vreodată
Să asculți și vocea sa?…

Numai TU.., doar pentru TINE…
Ai fost singur pe pământ!
De-ai fi ascultat mai bine
Vorbele-aruncate-‘n vânt…

Acum cauți fericire
Fără să fi dăruit,
Să ai parte de iubire,
Deși tu nu ai iubit”?…

Clipa liniștei profunde
Îmi explică ce-am greșit,
Ea întreabă, ea răspunde,
Iar eu o ascult uimit.

Știu că sfânta conștiință 
Îmi vorbește, nu sunt eu;
În adâncuri de ființă
Îmi șoptește Dumnezeu…
amin

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns