Numai Tu, Iisuse, m-ai smerit,
Dur eram, dar Tu m-ai înmuiat…
Știi că înăuntrul meu sunt zimbru,
Știi că-‘s luptător adevărat!

Am în vine sânge de-al lui Ștefan
Și în piept, o inimă de leu,
Aș putea să îmi sfărâm dușmanii,
Dar sunt blând, cum cere Dumnezeu!

Sunt un moldovean dintre aceia
Ce mâncau ficații la spahii;
Neamul meu nu știe ce e teama,
Căci vrăjmașii și-i ardeau de vii!

Ochii mei nu știu ca să se plece,
Fruntea mea-i făcută pentru cer.
Brațul ăsta care ține Crucea,
Doamne, Tu mi l-ai făcut din fier!

Sunt un cetățean al Europei,
Dar ‘năuntru eu sunt pui de dac:
Crucea Ta cu verticală lungă
O răstorn, și-‘n spadă o prefac!

Unii azi se vând pe caramele,
Eu nici pentru aur nu mă vând;
Nu mă-‘ndoaie vânturile rele,
Dar de dragul Tău eu plâng oricând!

De când Te-am descoperit, Iubire,
Zimbrul cel din mine-i liniștit;
Focul dinăuntru încă arde,
Însă harul Tău îl ține potolit.

Armă azi îmi este Sfânta Cruce,
Ca să lupt cu cei ce nu se văd,
Căci păcatul, de nu-i alungat la vreme,
Prinde rădăcini, făcând prăpăd..

Mi-ai dat Preoția și-alte daruri
Să lucrez cu ele-‘n brazda Ta.
Știu că dacă voi lucra cu râvnă,
La sfârșit, cu drag voi secera!

Apele din mine ies afară,
De atâta clocot, dau în foc.
Cel mai mare inamic mi-e timpul…
N-am de gând să mă opresc deloc!

Ziua vieții este foarte scurtă,
Noaptea morții vine în curând;
Clipele sunt tare prețioase,
De aceea le petrec lucrând!

Numai Tu, Iisuse, m-ai smerit,
Bunul meu Păstor și blând Stăpân,
Dragostea de Tine m-a vrăjit:
Zimbrul Tău în veci de veci rămân!

 Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns