vin. sept. 18th, 2020

Lecția 9
Tema: Perfecțiunea limbilor, naționalismul și ADN-ul 
[ „N-am venit să stric, dar să împlinesc!”]

Scopul: Prepararea omului contemporan pentru Saltul cunoștințelor. 
Noțiuni de bază: 1. Echilibru; 2 Complementaritate; 3. Segment de cunoștințe „pierdute” (vezi, Lecția 1, p.7); 4. Saltul Cunoștinței; 5. Cuvinte duale – cuvinte perechi; 6. Limbi polarizate; 7. Limbi simetrice.

Volum: 6 pagini.
I.Să ne aranjăm adecvat noțiunile
La baza construcției materiale a Universului stă atomul „indivizibil”, numit de filozoful antic, Democrit, „cărămidă elementară”. Știința contemporană a divizat atomul, la prezentat trinitar: electron-neutron-proton. Apoi, și părțile componente ale atomului au fost divizate în particule mai mici și mai mici. Micro Universul e la fel de infinit ca și Macro Universul. Locul omului e în centru, 0, între aceste două universuri prezentate prin contrapunere de noi, oamenii: micro-0-macro, 1-0-1. 
Folosirea limbilor, ar trebui să păstreze această structură, 1-0-1. Se vede: Triada, 1-0-1, reflectă corect natura: cald-0-rece, lumină-0-umbră, zi-0-noapte, activ-0-pasiv, etc. Cel din centru, 0, e intelectul care reglează poziția trupului între cald și rece, lumină și umbră, etc. Cu părere de rău, omul contemporan încă nu și-a formulat definiția „atomului” în calitate de Celulă a cunoștinței sale proprii. Limba vorbită e o structură vie, dar imperfectă. Ar fi corect și cinstit de recunoscut că până acum, Umanitatea încă nu și-a formulat definiția Celulei cunoștințelor, reflecție a naturii materiale. 
Atenție! Să ne închipuim că savanții noștri moderni nu-l cunosc pe Democrit. Din acest motiv, ei s-ar folosi doar de părțile componente ale atomului: electroni, protoni sau neutroni . Fără Democrit, savanților nici prin cap nu le-ar trece că aceste particule unite trinitar, ar putea forma atomul, „cărămida elementară” a materiei fizice și biologice. Dar, spre fericirea lor, până la ei a trăit Democrit. Astfel, savanții contemporani nu mai sunt în situația stupidă în care se află, acum, specialiștii în limbi, filozofii „moderni” separați pe concepții diferite, materialiste sau idealiste (materilaism-0-idealism, triadă derivată de la, electron-0-undă, fenomen observat în Mecanica cuantică). 
Cărturarii științelor umanitare, anume, în această situație se află. Stupidă! În gândirea lor, ei se folosesc de cuvinte separate, unitare, unilaterale: autonime sau sinonime. Se operează cu fragmente ale „atomului” spiritual. Fiecare generație nouă de oameni rămâne la fel, cunoaște în copie cele „predate” de profesori. Toți discipolii lor sunt orientați la fel, egocentric. Oare, nu din această cauză situația socială a Lumii contemporane „înalt dezvoltată” e dramatică?
Lumea actuală se află în fața unui Impas global: războaiele, poluarea planetei, imigrația. Oare, nu din aceste motive, ale structurii cunoașterii, civilizația noastră nu știe în care direcție merge? Drama dată ar putea fi anihilată prin constatarea faptului că în mentalitatea omului lipsește un segment de cunoștințe importante, cele, care au fost „pierdute” la un moment de cotitură istorică. Recunoașterea dată poate fi făcută nu numaidecât la nivel social. E suficient ca fiecare om în parte s-o facă sincer în fața conștiinței sale proprii. Între noțiunile incompatibile, cald-rece, lumină –întuneric, zi-noapte, ar trebui să existe o punte, -0-, de trecere. Puntea dată, ar putea fi promovată, pusă la vederea tuturor noilor generații în calitate de adevăr adecvat naturii, reflecție a structurii atomului. („Adevărul ne va face liberi!”) 
În anul 1720 în Germania apare lucrarea „Monada”. În ea matematicianul Leibnitz, încearcă să formuleze noțiunea Celulei spirituale, monada. Prima Monadă a Universurilor e Creatorul. Dar, deoarece limba germană e o limbă polarizată, conține o multitudine de cuvinte unitare (vezi, Lecția 4 „Cuvinte duale”) , fără pereche, nu se ajunge la constatarea prezenței acestei „celule” în setul instrumentelor cunoașterii raționale. Iar de aici, și în limbă, și în intelectul uman. 
Mai târziu, în sec. XVIII-XX a urmat o perioadă grea de luptă „științifică” a cărturarilor cu religiile. Școala a fost despărțită de biserică și, în forfota noilor descoperiri științifice, la structura limbilor nimeni nu a mai tras atenția până acum, în zilele noastre. Oricum, cunoașterea irațională a practicii științifice a fost păstrată. Credința irațională în zei, la fel. 
Alegoric vorbind, Casa cunoașterii noastre e divizată în două camere. Una pentru cunoștințele iraționale (religioase), alta-pentru raționale (științifice). La prima etapă a cunoașterii oamenii trăiesc la parter. Dar, în fundamentul „casei” lipsește „piatra triunghiulară”, fundamentală (spun, și profeții biblici). Trăind în camera din stânga, oamenii „țopăie” pe piciorul stâng, în camera din dreapta – pe piciorul drept. Ridicarea capului sus și mersul cu păși independenți, pe ambele picioare, se începe la un moment de însușire a mai multor științe. Suferința studiilor se răsplătește. „Biruitorii” trăiesc mai sus, la etaj. Devenind „personalități”, oameni de „valoare”, oricum, oamenii de sus cad ușor în jos (corup!). Sus, la al doilea nivel al cunoașterii, acoperișul e maleabil, temporar, curge, iar vânturile le dezgolesc planurile (Știința ordinară obișnuită e relativă). Oamenii politici trăiesc pe intuiții puternice și într-o stare înaltă de tensiune nevralgică, irațională. Asta nu e normă de viață, ci har, dar, carismă. Extremă. Oameni devin bogați. Oameni aleși! În așa condiții egalitatea, complementaritatea și solidaritatea dintre oamenii de jos și cei de sus se auto exclude. Lucrează prost contradicția: săraci-0-bogați; proști-0-deștepți. Extremele echilibrelor lor nu se atrag de până la armonia pe care ne-o reflectă natură, echilibrul. În natură lucrează Principiul logic al rațiunii suficiente. În viața omului egocentric, nu. Toată istoria umanității e o istorie a războaielor. Anume, tensiunea nevralgică a celor aleși a admis războaiele mondiale I, II. Tensiunea nevralgică ține în alertă pacea în Kosovo, Abhazia, Transnistria, Coreea, Ucraina, Cecenia, Catalonia, Transilvania… E nevoie de Credința în rațiune, în axiome, de conceptul rațional al echilibrului.
Și atunci, numai „carcasa” matematică, 1-0-1, poate uni ambele părți (irațional-0-rațional) ale acoperișului Casei cunoașterii. Așa, simultan prin logica generalizată (cum e sus, așa e și jos) se consolidează și fundamentul ei. Acum, capacitatea de a păși pe ambele picioare se extinde până jos, la parter, pentru că Ordinea Nouă Mondială, e simplă, transparență și accesibilă oricărui locuitor cu studii medii cu cunoștințe în limitele Principiului logic al rațiunii suficiente. 
Cealaltă „Ordine Nouă Mondială”, promovată politic de oamenii aleși, se fundamentează pe forță, institut polițienesc pus pe gândirea planară, 2D, fatală pentru toți. Puterea însă e în capacitate de a crea un echilibru comun, global, 3D. Comunism de tip nou. Numai că cuvântul „comunism” e pătat de sânge, de deportări forțate, etc. Nu-l mai putem folosi. Altă noțiune, mai nouă, nici nu trebuie inventată. Ea deja lucrează, dar cu „picioarele în sus”. Rămâne: e Ordinea Nouă Mondială! Vrea Conducerea Rusiei ori nu vrea, dar ea face parte din Ordinea Nouă Mondială: o acceptă contradictoriu, lăudându-se cu prostia că a făcut o bombă Atomică (Satan-2 (!)) care ar distruge un teritoriu mare cât Franța. Astfel, rușinea se confundă cu mândria, iar Marea cultura a poporului rus – cu sălbăticia. Ordine… Aici, ar fi potrivită întrebarea: „Odată ce dispune de forța satanei, Elita rusească dorește să trăiască în lumea satanei sau în Lumea lui Dumnezeu?”
Poporul rus simte, intuiește că între irațional (miturile religioase primite revelat de la Dumnezeu) și relativitatea practică a descoperirilor științifice există o discrepanță, -0-. Ceva nu merge! Elita Rusiei, însă, insistă că „Vestul sălbatic” nu-i iubește pe ruși. „Trebuie să ne înarmăm!” Lipsa legăturii dintre cele două moduri de a cunoaște (irațional-rațional; religie-știință) „au înghițit” în războaie milioane de oameni. Mai mult ca toți au suferit anume, poporul rus. Lumea contemporană mândrindu-se de faptul că sa civilizat ( e „modernă”!), oricum nu poate trăi măcar o zi fără crime, corupție, terorism, războaie. Problema e comună, Iar în calea unei gândiri universale, de consens, stă lipsa capacității umane de a aduce toate limbile la un numitor comun, la una și aceiași structură, 1-0-1. Oricare popor are dreptul de a iubi, are necesitatea de a fi iubit. Dar, nu prin teamă, forțat, maltratat („Gândirea rusească”, mai sus ca toate!). 
Modificarea modului de a gândi e la ordinea zilei. Legătura, -0-, fiind însușită, ar putea fi restabilită. Cele 30-40% din populația României care trăiește în depresie și stres, nu pot să treacă pe alături de acest material științific, prezentat aici. Trebuie de înțeles, că aceste boli recunoscute oficial prin consultațiile gratuite oferite de psihologi, garantate de Stat, sunt izvorul tuturor faptelor antagoniste, ieșiri criminale, ucideri, sinucideri, abuzuri sexuale, etc. Psihologul dotat cu limbă polarizată nu este eficient nici în America, țară „liberă și democratică”. Iar limbajul român e „infectat” de structuri asimetrice folosite, copiate din „cultura” elitelor prospere, conducătoare, cu limbi polarizate. 
Celula vie a cunoașterii e aici, în inima celor botezați în numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. (Cei „slabi cu duhul” să ridice Una, oricare din cărțile religioase: Biblie, Coran sau alta…). Și dacă e așa, Treimea creștină, apare ca precedent irațional al axiomei: 1-0-1, irațional-0-rațional, religie-0-știință, tată-0-fiu, Dumnezeu-0-om. (Structura matematică a Coranului, cu care se mândresc radicaliștii islamici, reflectă aceiași Triadă, o multitudine de celule vii ale cunoașterii, 1-0-1). 
Așa dar, „stupiditatea omului modern”, ar putea fi descoperită, pusă în analiză prin Credința în rațiune axiomelor, celor, care ne înconjoară. Dar, cum vom crede în ceea în ce nu am auzit, în ceea ce nu știm la nivelul de rațiune axiomatică? Iar la nivel oficial, de Stat, această cunoaștere nu poate să se inițieze. Dragostea de putere a aleșilor noștri e prea mare, pentru a accepta complementaritatea. Ea, îi exclude pe cei „proști și mulți”. 
În fond, totul e simplu. „Vorbe goale!” Dar, trebuie spuse. Universul omului se află în spațiu tridimensional, XYZ. Structura biologică a ființei umane e tridimensională. Practica descoperirilor științifice e tridimensională și ea. Activitatea confesiunilor religioase, de asemenea. Iată, doar limbajul folosit de om e amăgitor atât pentru sine, cât și pentru alții. Omul contemporan gândește consecvent, liniar și planar. Din linii scrise se formează pagini. Spațialitatea gândirii însă e ocolită. Trăim în iluzie…. Ca și oamenii antici (!), cei, care credeau că trăiesc pe un plan: conceptul Pământului era acceptat ca „talger” montat pe trei balene. Când li sa spus oamenilor că Pământul e un Glob, ei se revoltau. În condițiile gândirii planare, 2D, fericirea e o „pasăre albastră”. A fost o utopie. În structura limbilor, utopia dată încă mai continuă. Lumea suferă….Depresia și stresul sunt boli ale secolului XXI.
„Vorbele goale” s-ar putea umplea cu sens. Dar procesul se începe de jos, de la necesitatea de astăzi a omului stresat, desperat. Să încercăm să ne aranjăm spațial cunoștințele, să le perfecționăm. Să montăm corect în spațiu noțiunile cuvintelor noastre pe care le folosim zilnic. Decizia e strict personală. Noțiunile cuvintelor (adică sensul oficial al cuvintelor), nație, limbă, ADN, reprezintă o triadă (atom): națiune-limbă-ADN. Triada dată e integrată prin trei elemente: spiritual, intelectual și biologic (spiritual-intelectual-biologic). Dar, faptul existent al Triadei, ca structură a cuvintelor, trece neobservat pe lângă noi. Nu acceptăm încă noțiunea de Celulă a cunoașterii. O ignorăm.
Formarea limbilor a fost un proces social lung, dependent de teritoriu, climă și raportul vital al omului cu natura. Cele mai aspre teritorii au generat limbi polarizate (în care cuvintele unitare erau în exces) și oameni mai activi, cu tendințe de dominație neadecvată, abuzivă și „eroică”. Cuvintele nu corespundeau adecvat naturii deoarece erau folosite ca unități ordinare (fragmente din unitatea trinitară, celula cunoașterii, triada, 1-0-1). Principiului logic al rațiunii suficiente a fost mereu încălcat. De aceea, noțiunile limbilor polarizate, gândite la fel și astăzi, nu pot fi tratate ca perfecte. Cuvintele limbilor polarizate nu se „văd” între ele prin relații adecvate, iar cu constatarea aceasta nu putem schimba trecutul acelor popoare. Istoria omului nu se mai poate de rescris.
Oricum, retrospectiva religioasă ne deschide cunoștințe noi: unitatea primă a cunoașterii e Triada. Triada, prin structura sa, localizându-ne cunoștințele noastre, ar trebui să ne „lumineze” fiecare cuvânt în parte pentru a reviziona noțiunile lor (sensul și comportamentul). Scriem: națiune – limbă – ADN. Relația acestor trei cuvinte e tri-unitară (atomară): spirit-intelect-trup . Adică: trupul e format de ADN; intelectul – de limbă; spiritul – de națiunea solidară). Așa, alături de marele gânditor antic, Democrit, ar trebui înaintat în calitate de savant și misticul…. Iisus din Nazaret.
Din punct de vedere al istoriei, Iisus e Fiul lui Dumnezeu, iar asta nu însemnă că El e lipsit de rațiunea științifică. Spiritul Lui Dumnezeiesc, prin care Dumnezeu „tainic lucrează”, e însoțit pretutindeni de un intelect rațional care poate fi înțeles prin Credința în rațiunea faptului că în toate pildele lui Iisus (în Cuvânt) se pot găsi, la dorință, structuri trinitare. Mai simplu: conținutul pildelor lui Iisus e montat în forma trinitară, 1-0-1 (conținut-0-formă). 
Și într-adevăr, dacă Iisus nu ar fi folosit triada, 1-0-1, tată-0-fiu, ca element de bază al Credinței sale în Dumnezeu, cum putea El să fie recunoscut ca Fiu al Domnului și astfel formula viața și istoria sa, baza Creștinismului. La fel, cum puteau deveni unii oameni prooroci, să descrie revelațiile sale, dacă limbile lor (ebraică, greacă, arabă) n-ar fi fost construite pe același principiu, structură, 1-0-1? Iar, descrierile de la un prooroc la altul (mulți prooroci au trăit în diferite perioade de timp), trec prin una și același principiu, structură, care dă posibilitatea ca evenimentul să fie extrapolat, prezis, descris așa, ca să continue prin una și aceiași relație, „divină”. Iar dacă credința nu este fondată pe tridimensionalitate, apoi, ea e adevărată ori falsă? ( Credința în Comunism, de exemplu). 
Acum, să analizăm triada: trup-intelect-spirit (trup-0-suflet)

1. Spiritul.
Spiritul omului e național, de legământ între oameni. De obicei, el este tratat ca misticism, ceva dat de sus: har, carismă sau blestem. Să luăm pe rând componentele triadei date (trup-intelect-spirit). Lumea e multinațională, iar deosebirile lor biologice divizate prin rasă, formă corporală și loc de trai nu au nimic cu ADN-ul. Practica arată, că amestecul de sânge e pretutindeni de la apariția omului pe pământ. 
Diferite națiuni au căutat superioritatea sa față de alte națiuni prin analiza ADN-ului: rușii au descoperit că poartă în sânge său genul finlandez și tătar; ungurii – evreiesc și român; românii – nu au genele romane, cele, la care pretindeau clasicii („Noi de la Râm ne tragem!”). În genere, italienii nu au fost „latinizați” pe mult timp. Astăzi, pe insula Sardinia se vorbește în limba sardă. La nord, în Piemonte, se vorbește limba piemonteză. La sud, în Calabria – limba calabreză, etc. Toate aceste limbi sunt departe de a se numi dialecte ale limbii oficiale, italiene. În unele din ele sau scris chiar cărți clasice, sau elaborat dicționare. Oamenii își păstrează tradițiile seculare, cele care au existat de până la folosirea paralelă a Limbii latine, oficiale (acum, moartă). 
De aceea, auto divizarea omului în popoare istorice după sânge, ADN, e o politică de autoizolare, pentru a-și păstra un mediu retras al său, cultural și teritorial, alături de limbajul istoric. Numai că natura nu permite izolaționismul. Practica zidului înalt în jurul Statului prosper China, sau cel dintre două Germanii, Corei, Românii a arătat la stagnarea dezvoltării sociale a națiunii, a spiritualității ei. Oricum, această practică continuă, ziduri se mai construiesc (SUA, Ungaria, Rusia). E de conclus, că biologia trupului nu este direct legată cu spiritualitatea, cu așa zisa cultură națională. Între trup și spirit se află limbile, iar ele sunt „chinuite” de intelectul uman, inventate de cărturarii care au ignorat cunoașterea irațională, religiile. 

2.Trupul
Probabil, a fost inutil de a deschide la Moscova un institut de analiză a creierului uman cu faimosul nume: „Institutul Creierului”. Dacă am deschide Institutul cărnii sau oaselor, situația ar fi bizară. Triada, echilibrul: creier-0-carne, arată că centrul acestei afirmații e osul (Scuze, dar trebuie de coborât de până la aberații în exemple pentru a explica unele lucruri folosite greșit), o poziție dură în aprecierea vieții acelor două contrarii. Sursa cunoașterii, 0, a acestor două noțiuni, e cu probleme de simetrie a mentalității (proprietate a creierului) care e extrapolată afară din echilibrul, 1-0-1. Conceptul triadei, 1-0-1, ne permite să privim lucrurile din diferite poziții. Scriem: carne-creier-oase. Acest echilibru deja e sănătos, dacă este echilibrat de energia creierului care (comandă) le hrănește adecvat pe toate cele trei componente. La fel de sănătos e echilibrul, spirit-limbă-trup (națiune-intelect-popor), dacă energia limbi folosite e adecvată naturii, simetrică. Adică, corespunde structurii trinitare, 1-0-1. 
Și, într-adevăr, dacă se aflase deja că creierul Marelui Conducător, V.I.Lenin, e asimetric, prea polarizat, o emisferă mare cât o minge iar altă emisferă foarte mică, cât o nucă, de ce a apărut indicația: „E nevoie ca creierul (bolnav !) al Marelui Conducător de să fie cercetat, secționat pentru a găsi „secretul genialității”?” Nu era clar de la prima vedere a asimetriei lui? 
Teoria comunismului, și-a găsit teren fertil, favorabil prin un om cu creier asimetric, prea polarizat, și un popor cu o limbă la fel de asimetrică, prea polarizată. E evident că lipsa Celulei cunoașterii, 1-0-1, din intelectul uman, agravează „ADN-ul comportamentul ” uman, concluziile lui despre viață și univers. Limba polarizată instigă intelectul la acțiuni mărețe, eroice, „civilizatoare” (cu bombe). Și numai capacitatea de a pune toate lucrurile la vedere, permite de a înțelege ce se petrece în jur. Iar asta e posibil de efectuat prin „luminarea” lucrurilor„ascunse”, prin aplicarea triadei, 1-0-1. 
Dezvoltarea Rusiei, „înconjurată mereu de dușmani”, conform declarațiilor Liderilor ei, e stimulată de producția primă, a armelor de apărare (A) unde relațiile umane se materializează în obiecte pasive, destinate morții. Obiectele de larg consum (B), active, cele care în multitudinea lor aduc bucurie, interesul creației, vieții și fericirii, comunicării firești, sunt plasate pe locul doi. Secunde. Echilibrul social rus este prea asimetric, prea polarizat. Prin triada, 1-0-1, A-0-B, rămâne de căutat ce se petrece la granița celor două forțe de producție, A-B. Discrepanța dată, -0-, e formată artificial de liderii acestei țări. Limba polarizată permite formularea ideii patriotismului înalt și o iubire nespusă față de Țar. Iar asta nu aduce și armonia firească a ființei umane, atracția dintre oameni la nivel global. Separatismul rus e o problemă globală. Alegoric vorbind, gândirea rusească, consecventă fiind prin structura polarizată a limbii, se confruntă cu ușa larg deschisă spre o gândire spațială, universală, comună. Comunismul global, atât de insistent promovat de ruși, propus acum de UE, nu este înțeles. Iar Ordinea Nouă Mondială, ar trebui să se înceapă de jos, din inima fiecărui cetățean. 
Asta e real și pentru orișicare din popoarele cu limbi polarizate. Iar popoarele cu limbi simetrice (evreii, grecii, arabii și românii) au de cercetat cauza „infecției” limbajului lor cu elemente induse de sursele informaționale ale țărilor cu limbi polarizate (americane, engleze, germane, ungare, polone, catalone, etc.). Rusia e numai un exemplu. Unul, mai viu și mai apropiat de românii care iubesc Rusia (400 de mii de moldoveni lucrează în Rusia. Alte patru milioane de români iubesc statele europene cu limbi polarizate mai moderat, ale UE și altele). 

3.Intelectul
Formarea intelectului uman, iată scopul de a dezvolta cultura oamenilor „civilizați”. Și aici, anume structura Triadei, trup-intelect-spirit, ne permite să observăm că intelectul e format prin limbi, iar structura limbilor se începe de la prima vibrație a unui mur-r-m-mur de izvor, a unui foș-ș-șnet de frunze. Observați cum sună limba română, adecvat naturii? E o coincidență? Iar, dacă avem prea multe coincidențe, atunci,… e Lege!? 
Sună ca o naivitate afirmația să limba română e „limba de reper” a tuturor limbilor din lume. Și mai rău sună afirmația că limba română e o limbă „născută, nu făcută”. Sau, precum că, limba română e „prima limbă din lume”, izvor a tuturor limbilor. Tratate ca „aberații” aceste afirmații a primordialității limbii române sunt intuite prin simpla analiza a structurii cuvintelor. Poate, aceste afirmații sunt reacții patriotice la faptul că „cărturarii” români explică conținutul limbii române prin latinizare, maghiarizare, slavonizare. Chiar, de până la acea concluzie, că dacă unele cuvinte românești nu se găsesc în alte limbi, ele sunt definite ca cuvinte cu „ izvor necunoscut”, non român. 
Oricum, nu pot „cărturarii” autoritari să lase un popor întreg mut, fără cultura sa istorică, fără drept la cuvintele sale de origine. Căutați un popor asemănător cu românii, la fel de credincios în divinitate. (Hai, să le comparăm!) Oamenii credincioși se roagă prin cuvinte. Natura nu face nimic fără un scop anumit, iar credința religioasă e naturală, autentică. Conștiința română nu poate fi încadrată în ramele dorinței unor Lideri sociali, Științei sau Religiei. Conștiința oricărui om e mult mai largă decât așteptările declarate din societate. Credința e duală și ea: irațional-rațională. Structura limbii române e adecvată naturii, dar e infectată cu elementele polarizate ale altor limbi. (Conflictul, om-0-societate, oriunde e prea polarizat). Fiecare credința religioasă e autentică pentru poporul concret, iar întărirea acestei afirmații o poate face numai Credința în rațiunea axiomei, 1-0-1. Triada dată moderează relația dintre contradicții. Așa dar, rămâne numai dorința de a o mânui. 
Oare, cine nu vrea să gândească rațional? (Iată izvorul armoniei și integrității: Credința în rațiune-0-Credința ortodoxă). Oricare carte religioasă are funcția de a reda enoriașului, prin conținutul său misterios și irațional, de credință, forma rațională a textului, 1-0-1, spațialitatea, 3D. Cu părere de rău, această formă trinitară, 1-0-1, se întâlnește rar în limbajul Științelor sociale și politice. Aici, în politică se mai gândește liniar și planar, 2D. (La nivel antic, chiar de se știe că Pământul nu e un plan, ci o sferă, 3D) 
Ceea, ce am putut prezenta noi aici, în acest curs de Educație Complementară, e structura universală a limbii române ca limbă de reper, început matematic, 3D, al tuturor limbilor lumii (vezi, lecțiile precedente). Iar asta, deja e o Știință axiomatică, pereche a Științei ordinare obișnuite (surori). Ea, nu mai poate fi ocolită. Perfecțiunea limbii române e ascunsă în simetria cuvintelor perechi, motiv de a trezi curiozitatea poporului dat: Cine suntem noi, românii, și încotro plecăm?
Cică, imponderabilitatea acționează benefic asupra omului. Îi schimbă ADN-ul (Unii cosmonauți se întorc din cosmos cu ADN-ul schimbat). Când oamenii vor părăsi această Planeta poluată, în drum spre Marte ei se vor schimba, vor deveni „mai buni”. Nu vor mai polua. Iată, triada: Pământ-0-Marte. Fericirea căutată pe Marte ar putea fi găsită și aici, prin gândirea echilibrată, 1-0-1. „Imponderabilitatea” ei, e în centru, 0. Poate că „schimbă ADN-ul”…. E de văzut! 

Victor Deleu, 03.04.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament corespondenti

By Departament corespondenti

Departament corespondenți - pentru toți corespondenții noștri

Lasă un răspuns