lun. sept. 21st, 2020

Între a fi și-a se numi
E-o cale-atât de lungă,
Că mult efort ar trebui
Ca cel ce nu-i, s-ajungă…

Aici nu-i vorba nici de stea
Și nici despre lumină,
Ci despre omul care vrea
Creștin ca să devină..

Căci mulți sunt cei pecetluiți 
Cu-al Domnului Sfânt Nume,
Dar cu nimic nu-s diferiți 
De oamenii din lume…

Deși „creștini” ei se numesc,
Îi vezi în realitate 
Că-‘n viață Îl tăgăduiesc 
Pe Domnul prin păcate…

Sunt arși de focul cel cumplit
Al poftei de avere
Și suferă necontenit
De setea de putere!

Vai, câți creștini am mai văzut
Modele de credință…
Dar în mândrie au căzut,
Uitând de umilință…

Am înțeles că cei aflați
Întâi în sărăcie
Devin trufași și îngâmfați
Când dau de bogăție…

Pe la biserici nu mai dau,
Căci calea e prea lungă…
(Dar când bănuțul nu-l aveau,
Ei cum puteau s-ajungă?…)

Și mai observ în jurul meu
Așa, ca o demență:
Acei ce cred în Dumnezeu
Sunt puși pe concurență!

Ei nu sunt fericiți nici când
Acasă au de toate…
În minte au un singur gând:
„Dar ăla cum de poate?…”

Nu-I mulțumesc lui Dumnezeu 
Că-i binecuvântează,
Ci-i vezi doar bombănind mereu
Că alții progresează!

Sunt mulți acei ce „se numesc”,
Dar câți vor ști „să fie”?…
Acei ce caută, găsesc
La Domnul apa vie!

Cu apa Domnului Cel Sfânt
Și-a Duhului lumină,
Acei ce încă azi nu sunt,
Cândva or să devină!
amin

(pe structura poeziei eminesciene „La steaua”)
de Preot Sorin Croitoru


 Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook
Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns