mie. sept. 30th, 2020

   20 MAI… Tot o duminică, precum azi. Era în 1990, acum 28 de ani… Poporul român se dezmeticea, după 45 de ani de beznă. Dar se dezmeticea prost. Acele luni de zile, de după evenimentele de la sfârșitul anului 1989, avuseseră darul de a arăta toate metehnele și relele apucături ale românilor, capacitate și cultivate diabolic de regimul comunist, concomitent cu anihilarea virtuților sale, inclusiv prin nimicirea elitelor. Se adevereau cuvintele profetice ale lui Corneliu Codreanu, cel care, înainte de a fi martirizat, proorocise că, de vor intra trupele sovietice la noi in țară și, în numele diavolului, vor ieși biruitoare, nu vor pleca înainte de a ne sataniza. 

Poporul român, în covârșitoarea sa proporție, dezvolta un adevărat cult pentru călăii săi, pentru exponenții direcți ai tiraniei, asmuțindu-se împotriva celor ce luptaseră pentru libertatea sa, suferind ani lungi de temnițe și suferințe. Iliescu, Brucan și Petre Roman erau adulați de masele in extaz, macar că aceștia sau părinții lor aveau mâinile mânjite de sânge. În schimb, aceleași mase mancurtizate se lăsau asmuțite împotriva lui Corneliu Coposu, pe care au fost la un pas să îl ucidă.

Iliescu
Iliescu

Icoana milioanelor de iobagi scandând „noi muncim, nu gândim” și purtând portretele lui Iliescu și Roman, este avatarul oricărui popor care se familiarizează cu lanțul robiei. Nepregătiți să primească povara Libertății, românii se asemuiau în acele zile cu evreii din vremea Exodului, întorcându-se împotriva celor ce îi scoteau din robie și regretând tacâmurile și cartelele Egiptului roșu. În lozinca femeilor de la APACA – „Nu vrem Kent, cafea, valută, / Vrem pe Roman să ne…” – se rezumă întreaga concepție de viață a unei populații pe care marxismul a coborât-o, paroxistic, în tenebrele robiei fiziologicului.

Chemați la vot pentru a alege între „liniștea” continuității structurilor comuniste și neliniștile eforturilor construirii propriei libertăți, românii s-au manifestat asemenea gadarenilor care au cerut lui Iisus să părăsească ținutul lor, prețuind mai mult porcii înecați în mare, decât sufletul izbăvit din robia vrășmașului și zăbovirea dumnezeirii, o vreme, în mijlocul lor.

Anticomuniștii au acuzat, în acele zile, fraudarea alegerilor precum în 1946. În realitate, în 1990 nu mai era nevoie de așa ceva. Poporul român a avut posibilitatea de a alege și a ales robia sa și a urmașilor săi.

Există ceasuri astrale ale Istoriei. Ele sunt rare, iar ratarea lor condamnă la perioade lungi de calvar. Începutul ultimului deceniu al secolului trecut a reprezentat un astfel de ceas. Iar noi, românii, l-am ratat cu un entuziasm decerebrat.

Ne plângem azi că nu putem avea integritatea polonezilor în fața germenilor totalitari ce mijesc la Bruxelles, dar uităm că în 1990, la fel, nu am putut avea tăria polonezilor de a alege vicisitudinile unui drum către progres, preferând paleativele subzistenței într-o certitudine fără perspectivă și fără glorie.

Alegerile din 20 mai 1990 au pecetluit soarta României pentru încă o eră. Tot ce a urmat și trăim și astăzi reprezintă consecințele alegerilor părinților noștri și ale noastre. Învierea are astăzi conotația unei legende în care ne este greu să mai credem. Norii negri ce întunecă zările Europei găsesc la Pontul Euxin un popor care, de 28 de ani, orbecăie prin preajma Mării Roșii.

Povestea spune că totul a început într-o zi de 20 mai…

P.S. Naționalist este cel ce zguduie conștiința poporului său, arătându-i propriile păcate, nu acela ce glorifică steril o identitate națională deseori putredă de boli sufletești. Național-comuniștii au zgândărit orgoliul acestui popor cu lozinci gen „Noi suntem români!”, făcându-ne să credem că aceasta în sine e o virtute suficientă îndeplinirii menirii noastre, nerămânându-ne decât să moțăim indiferenți la frământările Veacului. De atunci, Grădina Maicii Domnului a fost năpădită de buruieni, iar sufletele românilor au rodit ciulini și pălămidă. Iar România a încetat să mai fie a noastră…


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Florin Dobrescu

By Florin Dobrescu

Vicepreşedinte la Asociația "Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei", SECRETAR la Fundația "Ion Gavrila Ogoranu"

Lasă un răspuns