Share
Cartea Educației – despre „Portalul Cunoașterii” 

Cartea Educației – despre „Portalul Cunoașterii” 

  „Poarta cunoașterii e strâmtă!” – susțin proorocii biblici. „Nu fiecare poate trece prin ea”. Totuși, cineva trece…. Cunoaște! Dar, își recunosc fapta numai slujitorii bisericii. Oamenii de știință nu pot să se laude că au trecut și ei prin o „poartă a cunoașterii”. Știința nu operează cu un loc special de trecere, o intrare concretă pentru „personalul științific”. Oricum, Portalul Cunoașterii există, se prezintă în materialul dat la modul cel mai rațional, științific. Să cugetăm! 

1. Egocentrismul uman. 
Omul, de când s-a recunoscut separat de natură, totdeauna a privit Universul de parcă ar vrea să-l cuprindă, cu cei doi ochi ai săi, în a sa totalitate. El, întinde și astăzi brațele de parcă ar vrea să-l aibă îmbrățișat total. Se sprijină în forță pe ambele picioare, de parcă ar vrea să miște Pământul din loc.
Numai că, pentru a face oricare din aceste lucruri e nevoie de un punct de sprijin, al treilea element. Ceea ce pare, nu există. Dorința rămâne neîmplinită, iar din acest motiv omul se simte neputincios. Slab. Slăbiciunea sa și-o descarcă asupra contemporanilor săi. Caută să-i domine. Așa, a fost mereu…. Lumea omului e fondată pe o contradicție maximă ajunsă de până la antagonism, la o extremă destinată morții, eliminarea din viață a celor care nu gândesc la fel, care cred altfel.
Iar Știința, e o practică prea voluminoasă pentru a putea fi însușită integral. Într-un an se editează atâtea cărți, cât în ultima mie de ani. Astfel, omul modern e la fel de irațional, ca și cel dintâi. El crede în separatism, în tradiție, în cele obținute, „știute” prin practica sa de viață și în cele primite prin oamenii de încredere, de neam, limbă, religie, concept. Secretele trecutului se mai caută și astăzi prin bibliotecile Vaticanului. Cum ar trebui să se cunoască Lumea? 
Doi ochi, două mâini, două picioare…. Două. Două forțe guvernează Universul: respingerea și atracția. Numărul doi este reprezentat de cifra, 2, prin care se reflectă toate lucrurile din lume: față și spate, jos-sus, stânga-dreapta, etc. Asta e starea generală a Universului. Constatăm, că capacitatea de a exista e respectul față de echilibru, armonia, 1-0-1 (respingere-0-atracție). Iar în această capacitate, se află și perfecțiunea sa (al treilea element), forța motrică care îl mișcă perpetuum, dezvoltă. 
Dar, pe lângă existență fizică, materială, există și viață biologică. Omul își tratează viața ca pe un lucru unitar, deosebit, particular. „Viața e luptă!” Din doi adversari, unul trebuie să moară. Și, dacă omul nu ar avea memorie, echilibrul său ar fi adecvat naturii. Ca și la oricare animal: o dihanie o înghite pe alta și… pace: foamea a fost exclusă. 
Nu și la om. Omul face istorie! O transmite din generație în generație. Agresivitatea odată aplicată nu se mai iartă. „Nimeni nu este uitat. Nimic nu se uită!” De aceea, în Palestina mor și astăzi oameni. Cum de făcut, ca noile generații să poată cere și primi în schimb pentru păcatele strămoșilor săi, iertarea? Apoi, împăcate fiind, ele să-și creeze o viață nouă, armonioasă, comună. Astfel, egocentrismul uman, ca forță aberantă deviată de la centrul autentic al naturii, ar putea fi controlat. 

2.Armonia
Notând armonia prin cifre, 1-0-1, ne dăm seama că limbajul uman ar trebui să fie armonios și el, adecvat mediului său de viață dorită. Unitatea omului cu Universul, om-0-natură, se va forma prin noțiunile de bază, general și particular. Formula, general -0- particular, e un echilibru orientat de la stânga la dreapta și invers, cu centrul, 0. Așa: 1.contradictoriu, <––0––> ; și 2.complementar, ––> 0 <–– . Formula echilibrului, general-0-particular, reprezintă o pereche de noțiuni care ne exprimă prin cuvinte existența Portalului Cunoașterii, 1-0-1. Prin acest Portal trec noțiunile derivate. De exemplu, derivata: natură-0-om.
Trebuie de acceptat că natura e o energie începută de undeva. Omul – la fel, chiar dacă exploatează abuziv natura. Sursa existenței e Una, centrul echilibrelor, 0. Contradicția și complementaritatea dintre om și natură, nu pot fi separate una de alta. Ele, doar pot fi cercetate prin schema echilibrului nativ, 1-0-1; contradicție-0-complementaritate. 
Toate cuvintele, inventate de om, sunt derivate care provin prin asemănare, anume, de la aceste două noțiuni de bază, general-0-particular. Înlocuind cu cuvinte părțile echilibrului notat prin cifre, 1-0-1, am putea verifica corespondența structurii noțiunilor primite prin practică, experiment științific, cu Mama-natura.
Așa, se va evita și greșeala experimentului. O particularitate singură e instabilă, muribundă. Ea reprezintă doar o parte din echilibrul nativ. Două parți ale unui echilibru creat corect, conform echilibrului de bază (general-0-particular), e un echilibru etern. Bineînțeles dacă centrul, 0, e adecvat, reprezintă o relație universală autentică armonioasă (om-0-natură).
Acum, ne dăm seama că punctul de sprijin, necesar pentru a cuprinde (îmbrățișa) Universul în a sa totalitate, ar putea fi anume acest Centru, 0. Asta e o relație universală și trece prin toate echilibrele posibile, adecvate naturii. Se află între doi ochi, două mâini, două puncte de sprijin. 
Acum, dacă am acceptat deja aceste abordări, Educația actuală nu mai poate exista singură. Educația tradițională, contradictorie fiind, profesor-0-elev, va trebui să creeze un echilibru adecvat naturii, cu devieri minore de la natură. Pe cealaltă parte a cântarului va trebui instalată, Educația particulară, complementară, intimă, natură-0-elev. Iar Cineva, va trebui s-o dirijeze (contradictoriu-0-complementar). 
Astfel lucrurile devin clar vizibile, dacă le reprezentăm structurat: 1-0-1; social-0-intim, educație generală (socială)-0-Educație particulară (intimă); profesie-0-persoană, profesor-0-elev, natură-0-om, etc. Aceste noțiuni sunt duale, împerecheate într-un echilibru adecvat naturii. Ca derivate ale Portalului Cunoașterii, partea stângă reflectă generalitatea noțiunii, iar partea dreaptă-particularitatea ei. Orientarea corectă a mișcării informației, din stânga în dreapta, poate da un înțeles adecvat acelor fenomene care se petrec în jurul nostru. Ce este prim? General. Ce este secund? Particular. Deci, putem cunoaște mediul său de viață și-l exprima adecvat realității. 
Așa, efectuăm și trecerea prin „poarta cunoașterii”. Avem o măsură, 1-0-1, cu care mânuim armonios limbajul nostru folosit pentru a cunoaște. Cuvintele.

3.Cu coarnele în stâlp
Alegoria e o formă expresivă a cunoașterii. Toate cuvintele folosite de om, dacă se folosesc adecvat, reflectă prin asemănare forma, 1-0-1. Alegoric. Mentalitatea omului modern, oricât de mult nu e ieșită ea din spațiul naturii, oricum e binară. Dar, omul e egocentric, dezechilibrat. Și-a construit o lume a sa, artificială, separată de natură (case, drumuri, mâncare preparată la foc). Omul visează, dorește prea multe. Oricum, dual. Mult „bine” și puțin „rău”. Echilibrul: bine-rău; 1-1. 
Numai că, în conceptul Mamei – natura, nu există noțiunea de bine și rău. În legătura lor universală binele și răul se schimbă cu locurile. Acest concept e strict uman. Așa, echilibrul, bine-0-rău, rămâne neînsușit, neclar, imprevizibil, chiar dacă omul creează lucruri „mai bune” sau numai asemănătore cu natura. Societatea umană e vulnerabilă, nestabilă, explozivă (stațiile atomice, producătoare de energie electrică, se instalează deja pe apa mării (la ruși!)). 
Prin Portalul Cunoașterii e posibil de evidențiat „stâlpii” de stânga și dreapta a „porții strâmte” a cunoașterii. Avem noțiunile de bază: general-0-particular. De la formula dată, apar derivatele: absolut-0-concret, natural-0-artificial, social-0-intim, natură-0-om, bine-0-rău, cunoaștere-0-știință, etc. Construcția artificială a lumii sale, personale, duce la crearea de noțiuni noi, derivate practice ale vieții umane. Dar, odată cu ele centrul, 0, „lunecă”, se deplasează spre unul din stâlpi. Ceea ce e artificial, nu ține cont de echilibrul naturii. Abuzând de binele multiplicat (hrană, case, bani) și răul puțin, negestionat (deșeurile), omul „dă cu coarnele în stâlp”. 
Respectul și stima, iubirea și dragostea, morala și etica, idealul și perfectul, perechea și cuplul, sunt noțiuni sociale, intelectuale și sentimentale. Dar, acești „stâlpi” stau prea aproape unul față de altul (de exemplu, morala de etică). Unite, ele nu se tratează ca spațiu spiritual aflat între extremele echilibrelor, 1-1. Așa că, pentru ca omul modern să vadă între stâlpi o trecere, o „poarta îngustă” de trecere spre armonie, înțelegere, înțelepciune, el are nevoie de ochiul minții deschis, de intelectul antrenat în construcția de derivate ale Portalului Cunoașterii (general-0-particular, 1-0-1). 
Omul contemporan, chiar cel mai modern, acceptă senzațiile sale intime prea adânc, necontrolat, irațional. Instinctul și intuiția sunt negestionate, nestăpânite. Iar cauza, pare a fi limbajul lui propriu. El este polarizat: se folosesc cuvinte unitare, fără de pereche. În practica socială, da. E normal (viața e luptă!). În intimitatea sa, nu! Astfel, din instinct și intuiție, fără aplicarea structurii lingvistice adecvate naturii, 1-0-1, sentimentul cunoașterii integrate e imposibil de formulat. Se trăiește în tremur, depresii, iar adevărul se prezintă în lacrimi și geamăt (apocaliptic). 
Omul, dependent de alți oameni, nu acceptă Centrul, 0, dintre acești „stâlpi”. Avem doar, 1-1, un spațiu obscur, echilibru acceptat prin risc, fără un punct oficial de referință. Spațiul cunoașterii integrate lipsește ori e admis arbitrar, non sincronizat cu Mama-natura (se crede irațional). Prin voința sa abuzivă creatura umană e irațională, nesigură. În consecință, se instalează un punct de referință personal: „după părerea mea…” (o stație atomică pe ape). Adică un zero luat arbitrar, nefericit.
”Nu poți cumpăra fericirea pe bani”, spunea miliardarul român Dinu Patriciu. Așa e, dacă stâlpii „porții cunoașterii”, stângul și dreptul, se confund între ei. Trecere nu ai (e nevoie de o mică credință în rațiune, acceptarea formulei, 1-0-1). 

4. Cheia cunoașterii
Și așa, pare că sau adus suficiente argumente pentru a accepta prima cheie a cunoașterii, 1-0-1. Dar, și aceasta e numai un stâlp. Cea de a doua Cheie, al doilea stâlp, vine după acceptarea primei chei ( N-o prezentăm aici. Nu mai „aruncăm perle sub picioare”! Nu se vede o reacție adecvată din partea cititorului. Sau poate, noi nu putem aduce argumente, nu găsim pentru Facebook modalități de a îndepărta „coarnele” de la acest stâlp al porții, 1-0-1, care deja e feștelit prin zeci de articole postate. Aici, nu se meditează (autorul)). 
Trebuie de spus, că prin construcția Portalului Cunoașterii, folosind ambele (!) chei, se pot reflectă adecvat nu numai cuvintele duale, ci și Legile universale, și Religia, și Știința, și Principiile logice ale cunoașterii. O altă mențiune, ar fi atitudinea individuală față de cunoaștere:
1. Intelect crescut de la momentul nașterii sale biologice; 
2. Intelect asumat, înnăscut ca continuitate comună, de la ieșirea primului om (Adam) din natură. Sau chiar, de la prima rază de lumină a primei stele. 
Prima atitudine, va prezenta persoana educată tradițional, informată și controlată de părinți, profesori și organele de Stat. Prima atitudine e dependentă de societate. Se creează abuzând natura, în comun, o societate artificială. Civilizația! Subordonarea ierarhică se respectă și se împlinește conform legislației în vigoare.
A doua atitudine, va prezenta persoana educată integral, autoeducată prin aplicarea echilibrului inițial, folosit de primul om: vibrația, tremurul, frica depășită prin practică. Apoi, după constatarea armoniei (o vibrație plăcută), metodologia educației se dezvoltată de până la conștientizarea faptului că din starea normală a existenței umane fac parte și instrumentele cunoașterii, cifrele și limbile. În așa mod, omul se cunoaște pe Sine însuși ca Creator al lumii sale artificiale și responsabil Prim pentru încălcarea echilibrului: om-0-natură, stânga-0-dreapta, contradicție-0-complementaritate, respingere-0-atracție… 
Informator, controlor și creator al omului autoeducat, ca și al omului prim, e structura armonioasă a cuvintelor, a legilor, etc. Deci și a gândirii, 3D. Omul devine independent și liber, autentic. 
În fond, alegoric, cheia cunoașterii se asemănă cu un fier de călcat care îndreaptă, calcă o haină puternic șifonată (creierul devine extins), pentru a o folosi din nou, prin Saltul cunoștinței (conform trupului deja deșteptat, ridicat pe ambele picioare). Fiecare dungă a hainei (creierul înnoit, cu încrețituri adecvate) va suporta una și aceiași procedură: orientarea formelor la armonie, complementaritate, atracție prin asemănare. Cutele vechi (contradictorii, care tind la istoria inițială a materiei) ale hainei, se vor manifesta tradițional, dar limitat, în ramele unui trup sănătos și intelect firesc. Așa, în practica nouă, riscul pierderii bătăliei cu rivalul nu întrerupe viața, ci numai se pierde una din pozițiile sociale, un echilibru personal fragil obținut prin propria istorie de viață și educație tradițională, deviată din motive personale (slăbiciune, neatenție, talent special). Ar putea fi o pierdere firească, lipsită de vre-un oarecare motiv de ași învinui rivalul (mai talentat și mai muncitor). Superioritatea rivalului va fi respectată ca pe o învățătură, lecție. Direcții noi în dezvoltare sunt nelimitate. Loc pentru dezvoltare ajunge tuturor. Spațiul cunoașterii, în prezența cheilor cunoașterii, nu mai este „numai consecvent”, liniar și planar, 2D, ci, și tridimensional, 3D.
Așa, „Cartea Educației”, ar putea deveni instrument universal al construcției insulei sale proprii în cunoaștere. E o insulă personală, individuală și non scufundabilă, rezistentă în față oricărui cataclism social. Prin ea devine înțeles echilibrul: Toate cărțile Lumii -0- Cartea Educației. Echilibrul dat are tangente sigure cu derivata sa: relativ-0-axiomatic. Adică, Cartea Educației e o carte a axiomelor. 
De asemenea, cunoștințele obținute la citirea acestei Cărți nu au tangente cu opinia cuiva. Intelectul devine o axiomă dotată cu un concept universal, Intelect, care reflectă adecvat armonia naturii. E un fapt care la studierea cantitativă a materiei științifice, nu se observă. Savantul nu totdeauna dă garanții că teoria lui „științifică” este absolut adevărată. Iar, mintea prea informată se află în depresie continuă. Profesionalismul se confundă mereu cu persoana. 
În așa mod, diferența dintre personal și profesional nu se va cunoaște niciodată la nivelul cel rațional. Specialiștii în limbi, slugi inconștiente ale celor mai Excelente ființe din lume, vor continua să formuleze pentru oamenii simpli, educativ și politic, concepte locale (naționale și statale), despre noțiunile complementare de tip: morală-etică, personal-profesional, pereche-cuplu, bărbat-femeie, ideal-perfect, respect-stimă, etc. Sensul noțiunilor complementare se va confunda și mai departe, una cu alta, precum stânga cu dreapta. Războiul, la rândul lui, va continua să fie un instrument al politicii tradiționale, de dominare și supunere a oamenilor. 
E un fenomen preferențial pentru construcția ierarhiei, pentru oamenii speciali, îndepărtați de armonia Mamei-natura. Omul simplu continue și astăzi să fie tratat ca animal, iar el, fiind constrâns, se transformă în monstru (vezi, atacurile armate din SUA). Procesul ierarhic va continua, iar societatea va fi supusă la noi cataclisme posibile. Terorismul, atacul armat din școli (anume în școli) confirmă această concluzie. Suntem preîntâmpinați aproape că zilnic. Ceva nu e în regulă în „Împărăția Cunoașterii”.
Napoleon, Hitler, Lenin, Stalin, Brejnev, Ceaușescu, Putin, – toate aceste nume ne amintesc perioade istorice de viață care au schimbat lumea. De ce Brejnev și Ceaușescu? Pentru că ei credeau că socialismul lucrează ca un automat. Că, „comunismul” se va construi singur de la sine, natural. De ce Putin? Putin crede și acum, că lupta contrariilor dă prestigiu oricărui om, oraș, țări. E suficient să fii înarmat până în dinți. Să concurezi! (Calif pe o oră (viață). „După noi fie și Potop!”). Astfel, se construiește o lume tradițională care se fundamentează pe același tip de celebritate periculoasă, manifestată deja în trecut. Și nu numai la ruși. 
E de observat, că fiecare din aceste mari personalități ale lumii, diabolice sau numai alăturate, n-au putut ajunge la conceptul creării echilibrului social fără aplicarea antagonismului (jertfe umane). În lipsa Doctrinei noi, explicată prin segmentul de cunoștințe „pierdute”, 0, unitatea, 1, partea opusă complementar (al oricărei din vechile personalități menționate), 1, este creată de un oponent firesc, natural. Doctrina nouă, dispune. Dar, un Lider Nou, nu se poate „materializa”, nu se poate „întrupa” ca concept intelectual generalizat, al tuturora, în echilibrul nativ, 1-0-1. „Salvatorul” așteptat nu se manifestă. Nu poate! Societate de jos simte, „vrea o altă clasă politică”, dar încă nu cere lichidarea analfabetismului intelectual, restructurarea metodologiei cunoașterii „civilizate”. 
Intelectul social, 0, e în stagnare. Nu mișcă. Astăzi, putem numai scrie echilibrele: Putin-0-???? Trecut-0-prezent? Prezent-0-viitor? Trecut-0-viitor! Chiar dacă schimbările sociale, industriale și tehnologice, se produc din plin, omul concret rămâne același. El reflectă o prezență continuă a lipsei de armonie (teamă față de viitor, impredictibilitate). Modificarea formei de gândire, nu are loc! Depresia și stresul – boala sec. XXI. Iar secretul lor nu e în cantitatea de cunoștințe însușite, în profesionalism, ci în Calitate, structura activității personale (profesional-0-personal), gândirea modificată prin gestionarea cuvântului. 
„Fiule, ia arată-mi cum îl iubești pe Putin!” – se adresează un tată copilului său. Copilul întinde brațele și îl cuprinde. „Așa, fiule! Așa trebuie să-l iubești pe Putin!”(pe Dragnea, pe Dodon, etc.??).
Așa a fost iubit Napoleon, Hitler, Lenin, Stalin, Ceaușescu….. Așa formă de iubire se mai educă și astăzi. Se mai stă „cu coarnele în stâlp”. 

 

Victor Deleu, autor al cărții „ Cartea Educației”. 28.05.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment