lun. sept. 28th, 2020

Nu este demnă gura mea
Să Îți rostească Sfântul Nume,
Căci nu sunt vorbe sfinte-n ea,
Ci numai bârfe despre lume,

Dar totuși, Doamne, eu doresc
Ca gura mea să Te numească…
Rostindu-Ți Numele ceresc,
Eu sper să se înțelepțească..

Nu este demnă gura mea
Icoana sfântă să-Ți atingă,
Căci focul bârfelor din ea
Nu vrea deloc să se mai stingă

Și totuși eu nădăjduiesc
Ca atingându-Te cu gura,
Deodată să mă liniștesc
Și să se potolească ura..

Nici ochii mei n-au meritat
Să se îndrepte către Tine:
Poruncile Ți-au încălcat,
Privind imagini de rușine

Și totuși eu Îți spun plângând
Că le permit să Te privească,
Din toată inima sperând
Ca astfel ei să se sfințească…

Eu nu sunt vrednic, Domnul meu,
Să stau la umbra Crucii Tale,
Căci am păcătuit mereu
Și viața mi-o deplâng cu jale,

Dar lasă-mă să fiu umbrit
De Crucea Ta cea minunată,
Văzându-Te pe ea jertfit,
Să curm păcatele odată,

Că ai venit și pentru drepți,
Și pentru păcătoși ca mine
Pe care-i cureți și-i îndrepți
Când vin smeriți și plâng la Tine!
amin

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns