vin. sept. 25th, 2020

Pe firul unui vas de mare
am scris iubite-voi mereu,
pe firul de nisip am împletit chemare,
să vii în drum, de va fi greu.
Pe frunza de copac cântat-am tot dragul
ce m-a stăpânit.
Pădurii eu i-am dat iubirea,
întâlnindu-te m-ai primenit,
cu o basma de sânziene
culese de la loc luminos,
să văd în soarele ce străluceşte,
chipul tot viu şi tot frumos.
Pe drum de ciripit de păsărele,
legata-i viața mea de-a ta, cu albastrele,
inima… doar ea m-ai pulsează,
în clipele atingerii palmelor mele.
Chem ramul azi să îmi adune frunzele,
într-o renaştere de bucurie,
tu, vis copilăresc, ce te-ai desenat,
pe fila albă, în chip de poezie!

06.06.2018, Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns