O poezioară de vară… ÎNTR-UN COLȚ DE CIMITIR
Într-un colț de cimitir
Pe un petec de pământ,
A-nflorit un trandafir,
Răspândind mireasmă-n vânt…
Nu se știe cine-a pus
Trandafirul venetic…
Poate o fi fost adus
Când era butașul mic…
Poate a crescut așa,
Fără vrerea nimănui,
Bucuros la toți să dea
Câte-un fir frumos oricui…
Și măcar că-i un orfan
Cam netuns și ciufulit,
Vara, fără nici un ban,
Câte flori a dăruit…
Începând din luna mai,
El îi farmecă pe toți:
Răspândind parfum de Rai,
Mai rezistă-i, dacă poți!
Și, spre slava lui Hristos,
Care-n taină l-a hrănit,
Trandafirul sănătos
Este foarte-mbobocit!
Așa flori de catifea,
De un roșu sângeriu,
Eu vă spun pe-onoarea mea:
N-am văzut de când mă știu!
Pentru cei ce îl cunosc,
Nu mai este un mister.
Toți creștinii recunosc:
E un dar trimis din Cer!
Multe daruri mai primim
De la Domnul Dumnezeu…
O, de-am ști să-i mulțumim
Și să Îl slăvim mereu…
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook