Am observat un lucru foarte interesant.. Atunci când oamenii vorbesc despre păcate, ei vorbesc întotdeauna la plural: “SUNTEM păcătoși, ăsta-i adevărul..”, trăgând în oala murdăriei toată omenirea împreună cu ei înșiși.. Mult mai corectă din punct de vedere duhovnicesc ar fi folosirea verbului la singular: “SUNT păcătos”.. Nu așa scria cu durere în suflet Sfântul Apostol Pavel?.. “Hristos a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care CEL DINTÂI SUNT EU”.

  În schimb atunci când este vorba despre calități, aceiași oameni nu mai sunt la fel de “generoși” cu semenii lor, băgându-i în “oala” meritelor lor, ci atunci se exprimă doar la singular: “Mulțumesc lui Dumnezeu că am făcut și-am dres.. Eu.. Da, eu..”.. Când se vorbește despre lucruri pozitive, auzi de mii de ori acest “EU”, iar la capitolul lucruri urâte.. îl auzi pe “NOI”.. Cine mai înțelege regulile gramaticii?..

Dumnezeu să ne lumineze!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns