Share
ADU-ȚI AMINTE! 28 de ani de la represiunea comunistă din 13 IUNIE 1990.

ADU-ȚI AMINTE! 28 de ani de la represiunea comunistă din 13 IUNIE 1990.

  13 IUNIE 1990… A FOST ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI…

ACUM 28 DE ANI, pe străzile Bucureştiului se murea pentru Libertate… Continua Revoluţia din Decembrie 89. Adevărată Revoluţie, nu cea confiscată de comuniştii camuflaţi sub sigla FSN. Romanii conştienţi continuau lupta. Şi prin ei, lupta Neamul.

Era aceeaşi luptă dată în munţi de partizanii anticomunişti, aceeaşi lupta dusă în clandestinitate, apoi în lagăre şi închisori, de bătrânii noştri. Era aceeaşi luptă din Noiembrie 1987 şi Decembrie 1989. Idealurile erau aceleaşi, iar duşmanii, de asemenea, aceiaşi.

Din păcate, comuniştii, agenţii KGB-ului grupaţi în jurul haitei criminale a lui Iliescu, Petre Roman, Saul Brucan, Sașa Barladeanu, Gelu Voican, Virgil Măgureanu, au fost mai puternici. Securitatea, sub sigla SRI, şi-a îndeplinit menirea. Ministerul de Interne, aceasta cloacă toxică dintotdeauna, la fel. Ca şi în Decembrie ’89, Armata – scoasă în stradă cu muniţie de război şi tancuri – a tras în populaţia civilă, ucigând romani, la ordinul noului comandant suprem, Iliescu.

Oficial, au căzut sub gloanţe şi bate minereşti 6 români, alte zeci fiind răniţi, iar 6 femei violate. Cercetările recente dovedesc că au fost peste 100 de morţi, sute de răniţi şi zeci de violuri.

La 27 de ani, NIMENI NU A DAT SOCOTEALĂ pentru aceste crime de stat. NICI UN VINOVAT. De cealaltă parte, zeci de familii îndoliate, sute de oameni nenorociţi pe viaţă, mii de destine traumatizate ireversibil. Iată bilanţul…

Exact ca în profeticul apel al lui Ceauşescu, din 21 decembrie 1989 („Tovarăşi, întoarceţi-vă la locurile voastre!…), toţi tovarăşii din Securitate, din eşaloanele secundare ale partidului comunist, toţi ofiţerii cu mâinile mânjite de sângele manifestanţilor paşnici, s-au întors la posturile lor de comandă. De fapt nici nu plecaseră vreun moment. Diversiunea macabră desfăşurată în decembrie 1989, cu sprijinul tovarăşilor „turişti” sovietici, le asigurase perdeaua de fum şi sânge în spatele căreia îşi lustruiseră poleiala democratică ce urma să acopere structurile îmbătrânite în crimă şi abuz…

Iar în 13-15 iunie 1990, au vrut să arate că sunt dispuşi să egaleze şi chiar să întreacă în criminalitate pe Ceauşescu cel lichidat chiar de ei, foştii lui tovarăşi. Acesta a fost mesajul acelor zile, transmis opoziţiei anticomuniste şi străinătăţii: „Vă omorâm pe toţi, dar nu plecăm!”

Zeci de mii de tineri intelectuali, elita acestui popor au luat calea probegiei în perioadă ce a urmat. De altfel, era imposibil să supravieţuiască în România lui Iliescu. Arestările, anchetele brutale, monitorizarea ostentativă, persecuţiile, erau la ordinea zilei. România avea din nou deţinuţi politici. Atmosfera era cea din 1946…

Doar intervenţia susţinută a unor ţări precum SUA şi Franţa afacut posibilă reversibilitatea acelor evoluţii. Dar, dincolo de aparenta respectare a drepturilor omului, Securitatea, rectae SRI, veghea… Monitoriza… Şi, uneori, intimida… Subtil… Cinic…

Şi adevărul este ca neocomuniştii FSN se bucurau de suportul amplu al majorităţii mancurtizate a societăţii. Securiştii şi minerii din iunie 1990 fuseseră însoţiţi de muncitori abrutizaţi de băutură şi manele, de pensionare inculte, consumatoare de telenovele şi bârfe ieftine, de gospodine baldâre ce nu vroiau „Kent sau valută”, ci „pe Roman să le …”.

În acele zile, de 13-15 iunie 1990, România a fost la o răspântie istorică. Şi, în numele României, comuniştii (eu nu folosesc eufemismul FSN-ist…) au ales calea rămânerii în socialism. Calea rămânerii în sfera de influenţă a URSS (imbecilul de Iliescu era singurul şef de stat care semna, în 1991, tratatul cu o Uniune Sovietică ce avea să sucombe peste câteva luni…).

Modelul ales pentru România a fost cel al pseudo-democratiei şi pseudo-economiei de piaţă din Rusia postsovietica. Disimularea unui model de democraţie de tip occidental, cu partide create sau infiltrate de poliţia politică, cu ONG-uri controlate de putere, un capitalism de cumetrie, cu miliardari de carton cu grade în serviciile secrete şi cu o presă „independenta” aparţinând acestor oligarhi. În rest, mâncare în magazine şi show-uri la TV. Paine şi circ! Admirabilă supravieţuire a comuniştilor în noul rai capitalist!…

Ei au instigat muncitorii, în 1990, să alunge cu pietre investitorii occidentali, serioşi, ce doreau să eficientizeze întreprinderile învechite de pe vremea lui Ceauşescu („Nu ne vindem ţară!”). Pentru că apoi, tot ei să le vândă pe nimic (doar pe comisioane grase) sau să le ducă la fier vechi, lăsând în loc terenuri pentru imobiliare. Ei au furat conturile firmelor Securităţii. Ei au cumpărat, pe preţuri de nimic, tot ceea ce era valoros şi eficient în economia românească. Ei au acaparat tot spectrul politic, creând legi care să facă imposibilă penetrarea instituţiilor publice de partide necontrolate de sistem. Ei au cumpărat toată presa din România, subordonând-o inetereselor lor. Au creat infernale sisteme de control şi abuz asupra vieţii private a persoanei. Ei au construit toată mafia politico-economica ce a secătuit o tara şi cetăţenii ei, determinând milioane de romani să plece în ţări străine, după o pâine amară. Ei au vândut străinilor pământul, pădurile, bogăţiile subsolului, metalurgia neferoasă. Până şi amintirea martirilor din închisori şi lagăre au arestat-o, la cererea unor străini, interzicându-ne prin lege să-i mai comemorăm.

Piata-Universitatii-Foto-Victor Roncea-13-15-iunie-1990Şi, ce este mai grav, au ridicat la rang de virtute şi de politica de stat hoţia, minciună, curvăsăria. Au instituţionalizat corupţia şi fuga de asumarea răspunderii. Trăim în ţara în care nimeni nu da socoteală de nimic, indiferent că fură, omoară sau blasfemiază tot ceea ce are mai sfânt acest popor.
Şi pentru toate acestea nu trebuie să ia cineva atitudine? Nu trebuie să se ridice cineva, să ia de piept aceste bestii cu chip de om şi să le tragă la răspundere?

Suntem puţini şi suntem dezbinaţi. Ca niciodată de fărâmiţaţi în grupuri şi viziuni secvenţiale.

Dar sunt noţiuni şi valori care ne sunt comune. Iar situaţia în care am ajuns este intolerabilă. Dacă ne vom resemna în dezbinare şi neimplicare, vom fi la fel de vinovaţi că ticăloşii care au acaparat, practic, o ţară, cu noi cu tot.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment