mar. sept. 29th, 2020

M-am plictisit de mine însumi,
Aș vrea să fiu mai bun, mai blând,
Aș vrea ca zâmbet, numai zâmbet
Să am pe buze și în gând..

Dar firea mea cea păcătoasă
De zâmbete s-a sărăcit,
E acră, rea și mofturoasă,
De asta eu m-am plictisit!

M-am plictisit de mine însumi,
Aș vrea să fiu mai credincios,
Să nu-mi arăt credința-n vorbe,
Ci SĂ TRĂIESC cum vrea Hristos..

Dar firea mea cea păcătoasă,
De fapte bună s-a golit,
E leneșă și guralivă,
De asta eu m-am plictisit!

M-am plictisit de mine însumi,
Aș vrea să fiu mai săritor,
Văzându-i în necaz pe oameni,
Eu să le vin în ajutor..

Dar firea mea cea păcătoasă
Mă trage la odihnă-n pat,
E pricepută doar la vorbe,
De asta eu m-am săturat!

Mă uit așa.. la mine însumi,
Și îmi vorbesc cu ton sever:
„Cu firea asta păcătoasă,
Vrei, omule, să mergi în Cer?..

Rușine mare să îți fie
Să vrei să urci murdar cum ești
În cerurile cele sfinte
Unde sunt oștile-ngerești!

Tu pune mâna și te schimbă,
Jertfește-ți duhul umilit,
Că cine știe, poate Domnul,
Văzându-te tâlhar smerit,

Se va-ndura să te prefacă
Prin harul Duhului Cel Sfânt,
Și-atunci nu vei mai face umbră
Degeaba pe acest pământ”!

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns