Share
Cartea Educației – „Doctrina nouă” explicată pe scurt

Cartea Educației – „Doctrina nouă” explicată pe scurt

  Pentru autor, scrierea Cărții Educației a fost o provocare. Era nevoie de descris lucruri care nu țineau cont de profesionismul practicat în Educația tradițională. Astfel, problema materialelor abordate rămânea complicată la fiecare temă, paragraf, aliniat. Două păreri nu pot să existe! Numai una: fiecare om trebuie să gândească folosindu-se de aceleași principii logice. Intimitatea omului e una. Același materie cenușie, aceiași proveniență biologică (om), aceiași istorie legată cu ieșirea omului din natură. Doar, limbile și practica personală de viață sunt diferite. 

Partea practică a comportamentului uman e o altă problemă. Dar începutul, Începutul trebuia să fie Unul. Voința de a impune o „altfel” de cunoaștere, un al treilea început, nu este personală. Ea, e absolută. Fericirea umană e insuficientă sau deloc. Cunoașterea ei e o voință impersonală, a tuturora. Necesitatea de a fi fericit o „văd” o mulțime de oameni. Ei o descriu irațional. Ei, o vor! Dar, no pot raționaliza, conștientiza, realiza. 

Numai că impersonal este și Dumnezeul, ca și voința Lui. Deoarece nimeni nu La văzut, nimeni nu-L știe. Dar cunoștință despre El, o are fiecare om. Cunoștința și știința nu sunt egale. Aceste noțiuni, nu pot fi tratate ca identice. A cunoaște, e una. A ști, e alta. Poate, aici, în această diferență e ascunsă starea irațională a omului. Fondată la început pe frică, pe senzații și intuiție, apoi pe miturile „cărților sfinte”, această Cunoștință, cunoaștere impersonală atât irațională, cât și rațională, repet, e a tuturora. Anume ea, ia unit pe oameni în comunități, ia civilizat.

Prin folosirea începutului, 0, Nimic și Tot, cu numărul trei, 1-0-1, materialism-0-idealism, cunoștința e formulată structurat, împodobită integrat în cuvinte complementar-contradictorii, perechi (cunoștință-0-conștiință; știință-0-religie). Această formulă, ar trebui să reflecte adecvat structura spațială a mediului de trai. Iar un concept „impersonal”, fiecare și-l formulează independent, intim, prin cuvintele perechi, proprii. Totul e la fel. Forma cunoașterii e Una, trinitară: stânga-0-dreapta. Omul e în centru acestei cunoașteri, o guvernează. Axiomatic! Știința însă se sprijine pe practici, pe relativități, opinii tradiționale autoritare, pe diferențiere. 

Cum sa „întrupat” Dumnezeul (impersonal) în Fiul său (personal), se știe din mitul Biblic. E un fenomen al credinței. Științific însă, impersonalul și personalul, formează un echilibru ghidat de intelectul uman, 0, (capacitate de a vedea armonia universală) și acceptat ca celulă a cunoașterii, 1-0-1: stânga-0-dreapta, idealism-0-materialism, impersonal-0-personal; Tată-0-Fiu, cunoaștere-0-știință, dogmă-0-axiomă. Oare acceptarea acestor echilibre nu este o „întrupare” conștientizată a impersonalului în persoană? Există oare o altă opinie? Iar, numitorul comun, general-0-particular, le dă acestor echilibre (derivate de la numitorul matematic, 1-0-1), și o orientare (materialismul, Fiul, știința – toate sunt noțiuni particulare). 

Originea numitorului comun, 1-0-1, e armonia, Mama-natura. Prin folosirea cuvintelor duale, „întruparea” rațională a impersonalului în persoană depinde de însăși persoana, capacitatea ei de a-și deschide mintea (Creatorului), de a se deștepta, analiza cuvintele perechi. Dogma religioasă, trinitatea (Tatăl-0-Fiul), și axioma științifică, triada (1-0-1), se unesc, formează celula cunoașterii: Dogma (cunoaștere, trinitate)-0- Axioma (știință, triada). Astfel, Duhul Sfânt și Sursa cunoașterii, 0, sunt numai două feluri de a exprima unul și același concept despre Început, 0, Nimic și Tot. 

Iar acest act „curajos” (în puterea tuturor) e fără de păcat. El, nu e îndreptat împotriva cuiva și nu neagă nici o confesiune religioasă, nici o știință. Doar, împlinește (completează) un loc liber din mentalitatea omului contemporan. „Credința în rațiune” e știință (așteptarea împlinirii ipotezei, a „deșteptării”), iar celelalte forme de credință irațională – cunoaștere tradițională, e religie (așteptarea „mântuirii”). 

1.În Matrice și afară

Folosind echilibrele corelate, deștept-0-amărât, impersonal-0-personal, zeu-0-om, ne dăm seama că gândirea impersonală (divină) e complementară, armonioasă. Ea, prin începutul, 0, îi unește pe oameni. Dar, prea multe persoane sunt „amărâte” (Un procent din oamenii lumii (1%) dețin 82% din bogățiile ei. Cândva se va pune problema vieții celor care nu muncesc, nu au nimic, nici spațiu de trai, nici apă…). Cei tratați ca amărâți, în condițiile dezvoltării sociale înalte, au suficiente cunoștințe pentru a însuși Structura echilibrelor formate pe baza cheii cunoașterii, 1-0-1. Nu societatea ia abandonat pe „amărâți” din viața socială, ci ei însuși sau izolat prin faptul că au pierdut „bătălia” în concurența sa pentru un trai material mai bun. Educația tradițională, însă, nu le-a dat amărâților spațiul complementar, Z, condiția de a înțelege că loc în viață îl are fiecare. Lupta contrariilor e numai locală, în planul, 2D. Totul depinde de cunoștințele, 3D, de complementare. (Treci într-un alt spațiul planar, ales după puteri. Luptă! Participă la viață!)

Multă lume știe (senzitiv, intuitiv, irațional), că în anii apropiați Conștiința umanității trebuie să se schimbe. Fenomenul e numit revoluție a conștiinței, iar autorii Stanislav Grof, Ervin Laszlo, Peter Russel, a cărții „Revoluția Conștiinței”publicată în 2010, dau umanității răgaz de numai 20 de ani. Și aici în cartea lor, de asemenea, materialul descris e postat dialectic. Opinie. Pare, că nu numai oamenii credincioși așteaptă schimbarea (formulată ca „mântuire”), dar și personalul Științei așteaptă o trezire la realitate. Savanții cred într-o magie care iată-iată trebuie să se producă. Iar lucrările lor sună zgomotos, ca avertisment. Pregătiți-vă! 

„Secolul XXI va fi un secol religios sau de loc”. Altă preîntâmpinare în afară de „Revoluția Conștiinței”, sună la fel de frumos „Saltul Conștiinței!”. Iată, numai că Metodologia acestor schimbări, nu se manifestă. Dialectica nu funcționează, chiar dacă se declară deschis că umanitatea stă în fața apariției unei noi Teorii sociale. Anume, așa! O „altă Teorie socială”. Astăzi trebuie să recunoaștem, că asistăm la un impas social. Impas! O altă Teorie socială e iminentă. 

Dar, până la apariția unei noi Teorii sociale care va continua șirul teoriilor sociale vechi (sclavagism,capitalism, comunism, fascism, democratism) e necesar omul educat. Cine va trăi în lumea nouă? Iar, o astfel de situație nimeni nu știe cum trebuie să fie creată. Oricum, e necesar. Industria și tehnologia avansează geometric, omul – numai aritmetic. Această discrepanță e apocaliptică.

Pentru cititori, citirea Cărții Educației de asemenea e o provocare. Expunerea materialului e inedită. Autorul nu descrie lucruri sentimentale proprii, păreri, ci elemente fundamentale, axiome cunoscute deja pe care el caută să le unească prin unul și același procedeu: de spațializare a cunoștințelor (din 2D, în 3D). 

Deosebirile, cu care un om se mândrește, ar trebui văzute integrat, în dinamică. Toate ele duc la asemănări. Forma elicoidală a gândirii, asemănare –deosebire sau invers, oricum duce la un oarecare salt de comportament (depresie, stres, crimă, sinucidere, corupție, terorism etc), depinde de cuvintele folosite, limbaj. Educația complementară efectuată prin propunerea modificărilor de forme, ar putea insufla răbdare, pregătire internă pentru a depăși acest adevăr. Armonie și fericire vor toți. 

Astfel, starea intelectului, 0, depășită la momentul morții, viu-0-mort, ar putea fi numai un caz separat al deșteptării. El se va găsi în Saltului cunoștinței, dacă acest salt e efectuat până la moartea fizică. La momentul saltului, starea psihologică, o iluzie statică formată pe extreme (deștept – prost, bogat-sărac) moare și se naște starea psihologică dinamică, veghetoare, -0-, adecvată naturii, înțeleaptă (deștept-0-prost), prevestitoare. Omul contemporan nu mai poate fi educat așa, cu intenția să fie altcineva decât el este cu adevărat. Cunoașterea de sine însuși e le ordinea zilei. A tuturor. 

Unul din argumentele Pro, ar putea fi alegoric. „Regele e gol!” Uitați-vă! În fundamentul cunoașterii actuale, Religie-0-Știință, lipsește un segment important (-0-) de cunoștințe! Oamenii morți l-au cunoscut deja: viu-0-mort (Omul muribund zice: „Iată, am băut vin toată viața mea, dar numai acum am aflat că cea mai bună băutură este apa de izvor”.) Cei vii, visează (vis-0-deșteptare) trăiesc în iluzie, așteaptă nepăsător ca deșteptarea să vină singură de undeva. Dacă, această nepăsare ar ajuta „deșteptării”… 

Cunoașterea impersonală aparține tuturora. Ea și este a tuturora, dar numai la nivel irațional, senzitiv, instinctiv, intuitiv, religios. Deci, e vorba de un Salt rațional al cunoștinței care atinge conceptul vieții eterne: viața trupului (particular, temporar)-0-viața intelectului (general, veșnic). Oare e posibil de a lua parte la dezvoltarea intelectului etern? 

Dar, modificarea formelor de gândire atinge incomod colțurile ascunse ale intelectului „deja așezat”. Nimeni nu vrea „destabilizare”. Îndoctrinarea în Matricea cunoștințelor tradiționale „și-a făcut treaba”. Omul „modern” nu dorește modificarea sa internă. Deja e matur, format. Schimbarea mentalității sale fiecare și-o vede posibilă numai prin lanțul social, cunoștințe tradiționale stabilite de Matrice (program). Intelectualitatea contemporană rămâne fidelă cunoștințelor sale.

Dar, nu schimbarea Matricei se cere, ci modificarea ei (triada, modificare-0-schimbare, e o derivată orientată de la Portalul cunoașterii: general-0-particular). Totuși, chemarea la „împlinire” a cunoștințelor sale se tratează ca adaos, supliment. Nu, și restructurare, compliment. „Despre care cunoștințe „complementare” se vorbește aici?” Se reproșează: „Cuvinte duale nu există!”

Și atunci, totul la ce pretinde autorul e folosirea stării de confuzie, depresie și stres a persoanelor obosite de această goană permanentă după bani, de această „viață civilizată”. Oricum, acești oameni „trag pe dreapta”, sunt un izvor stabil al criminalității, accidentelor rutiere, sinuciderii, terorismului. (Scopul autorului e reflectarea armoniei naturii în limbajul folosit de cititor). Anume, oamenii depresați se aruncă spre lumina artificială a Lumii omului, reflectată prin o Matrice (aflată după un grilaj metalic), în care oamenii se izbesc, ucigându-se. („Vreau să știu, să am, să fiu!”) Ei mor la fel, ca și fluturii în noapte, la un bec. 

Anume, oamenii (30% dintre români) aflați în depresie și stres (boala sec. XXI), pot face o pauză, pentru a căuta un alt drum, o altă cale de viață, o altă lumină. Prin suferința lor, ei ar putea fi pregătiți să-și taie lanțul care îi leagă de Matricea cunoștințelor tradiționale. Dar, oare e posibil de ieșit afară din Matrice? Da! Pe termen scurt. La dorință. Au făcut această ieșire și alții pentru a se vedea pe sine însuși din exterior. 

De exemplu, „Sursă de pe cer” în calitate de generator al creației sale, este explicația dată de Nicola Tesla (Savant, un zeu al fulgerului, zeu întrupat în om). Sau, visul lui Mendeleev care a „văzut” în somn „Tabelul elementelor chimice”. Există un șir vast de situații asemănătoare, în afară de cele religioase, șir, care ar putea fi completat cu diverse revelații individuale, proprii. Ele aparțin numai cititorului liber, gânditor. Iar libertatea nu e haos, forfotă, ci participare. 

Astfel, citirea unui text impersonal, destinat oricărui om, ar putea fi acceptată. Chiar dacă capacitatea înaltei activități mentale, ajunsă la revelație, e un dar al celor „aleși”, această iluzie poate fi depășită. „Ales” poate fi fiecare, dacă respectă relația: -0-. „Darul” poate fi activat prin folosirea cheilor cunoașterii. Măcar de prima din chei: 1-0-1. 

2. Efortul 

Alegoric vorbind, Cartea Educației reprezintă un alt mal al râului Cunoașterii, 0: mal-0-mal. Avem echilibrul: toate cărțile Lumii-0-Cartea Educației. Cititorul aflat pe partea stângă, deprins să discute în doi cu autorul, 1-1, va trebui să-și imagineze un monolog „mestecat” de sine însușii, 0, irațional-0-rațional, dogmatic-0-axiomatic, etc. Centrul, 0, dintre noțiunile abordate va genera echilibre noi, structuri – modele, 1-0-1, ale cuvintelor duale care ating poziția civică a fiecărui om. Și nu e nevoie, nici măcar, să „te înveți” de la autor. Păstrați-vă orgoliul, mândria! 

Există o cantitate enormă de literatură în care structura cunoașterii e aranjată la fel, de la ideal la perfect, de la iluzie la realitate, de la prostie la înțelepciune. Structura acestor lucrări e scrisă intuitiv (carismatic, artistic, genial). Ele rămân iraționale. Puteți demonstra același lucru și singuri (poate și mai bine!). Folosiți-vă numai de echilibru, de segmentul echilibrelor: -0-. Privite prin prisma trinității, textele scrise irațional apar în altă lumină (În Cartea Educației se prezintă doar câteva modele.) 

Și, nici acceptarea începutului filozofic, 0 (materialism-0-idealism), ca Sursă a cunoașterii integrate nu este un scop în sine. N-o tratați ca „descoperire”. Forma dată, permite întruparea mentală în natură, contemplarea, dezvoltarea capacității de a tinde spre unitate cu natura, de a fi în armonie cu natura prin legile ei adevărate. 

Folosirea cheilor cunoașterii va provoca inițierea construcției altei configurații a conceptului uman despre lume. Omul ia act de prezența sa pe pământ ca identitate autentică, om, ființă unică și nerepetată. Matricea tradițională a cunoștințelor actuale nu poate fi „schimbată” (Asta-i viața! Trecutul e ireversibil.), iar procedeul modificării de cunoștințe se află în puterea celui care gândește impersonal: nici bine – nici rău; nici deștept – nici prost; nici egocentric – nici altruist. El poate fi doar înțelept, modificând sensul cuvintelor folosite greșit, structurându-le adecvat. După restructurarea cunoștințelor, folosirea măsurii, 1-0-1, nu mai pare a fi un capriciu al autorului, ci o necesitate continuă. Toate limbile, știința și religia, legile naturii și principiile logice ale gândirii se privesc altfel. Altfel! (Nu degeaba România e tratată în lume „altfel”. Ea are o misiune aparte.) 

E greu, incomod, dar efortul făcut merită. Calitatea cunoașterii în această lucrare este presată în numai câteva zeci de pagini. Pentru a o studia, e nevoie de cunoștințe medii. Ce cantitate de cărți trebuie „rumegată” pentru a „filtra” din ea o calitate decentă a cunoașterii? O poate analiza oricare prin cercetarea echilibrului: toate cărțile Lumii-0-Cartea Educației. Apoi, această „Doctrină nouă” ar putea fi dezvoltată la nivelul cel mai rațional, științific. (O cartea voluminoasă cu mii de pagini, „Doctrina Nouă” a fost scrisă în sec. XIX de Elena Blavatskaya. Lipsită de instrumentele necesare popularizării conceptului său inițial (doctrină!), ea zace și acum (ca carte de epocă). Așteaptă resuscitare. 

Evident, calitatea personală obținută prin însușirea miilor de cărți, cere cunoștințe vaste, generale. Dar și asta, e o calitate relativă. Oamenii „de calitate!” sunt diferiți, contradictorii de până la antagonism, nimicirea adversarului. Fapt care prin Cartea Educației, e limitat. Antagonismul e exclus, iar contradicția se păstrează, raportului ei viu se prezintă prin triadă, 1-0-1, om-0-om. 

Atunci, și cele 22 de cărți ale evreilor, „Cabala”, citite cu greu („Sensul textului fuge, ca apa de pe gâscă” – se plâng unii.), se vor citi cu plăcere. Și „voalul” de pe Biblia tradusă din limba ebraică se va scoate (A citi o Biblie tradusă, e ca a săruta propria mireasă prin voal” – râd sincer de creștini unii. Și au dreptate.). Și poate că, și ungurii supărați pe români, că își sărbătoresc Țara, vor căuta să fie mai respectoși, mai blânzi. 

Autorul, însă, nu ia parte activ la modificarea formelor de gândire a persoanelor. Asta e o treaba concretă a învățătorilor și ucenicilor săi. La școală! Acolo, unde alături de practica bună, lângă începutul, 1 (materialist ori idealist) divizat în unitățile, 1,1,1,1…, ale opiniilor personale diferențiate („educația ne deosebește” (Confucius)), se vor preda și elemente ale structurii cunoștințelor, începutului, 0, impersonal, al tuturora. Educația modernă trebuie să ne armonizeze, să ne asemene cu natura, dat fiind faptul că lumea omului (de la Confucius încoace) sa dezvoltat devenind tot mai artificializată, mai îndepărtată de natură prin limbajul folosit egocentric (asemănare-0-deosebire), deviat din natură). 

Educația religioasă din numele impersonalului Dumnezeu e la fel de insuficientă. Spiritualitatea mistică, irațională, are nevoie și ea de un fundament sigur rațional, de intelectul structurat (spirit-0-intelect), de Credința în rațiune. Materialul prezentat aici, evidențiază aceste forme de gândire numai la nivelul general, impersonal (general-0-concret), create din noțiuni destinate „împlinirii” omului. Sperăm, că cititorul le caută la fel, așa, cum le-a căutat cândva și autorul. „Portalul Cunoașterii” ar putea da speranțe… 

Universul e trinitar, 3D, și se asemănă cu un păhar gradat în muchii. La locul de baștină, prin diverse muchii, ajunge la fiecare om doar o lumina reflectată. Lumea e multicoloră și variată, dar structural, se acceptă numai în două părți: stânga-0-dreapta; ori, înainte-0-înapoi; ori, sus-0-jos. Oricum, lumina e numai în reflecții și refracții. Indirectă. Omul, de facto, trăiește în umbră. Contradicția celor două părți „consecvente” (stânga -0-dreapta), întuneric și lumină, liniare sau planare fiind, 2D, fondată pe egocentrism, generează antagonismul care ajunge la războaie, crime, corupție, terorism. Chiar, dacă toți vor armonie, relația universală, -0-, se ignoră. 

Acceptarea relației, -0-, dintre cei doi, 1-0-1, Soare-0-om, ca intelect universal, ca Sursă universală a continuității și eternității, este lumina adevărată. Rațională. Ea, deschide calea spre a descoperi atracția. Iar atracția e complementară respingerii, contradicției. E calitate. Echilibru asumat. Lege universală a complementarității e contrapusă contradicției (electron-undă, materie-energie, religie-știință etc). Una fără alta nu există. Partea a treia a Universului nu este un plan contradictoriu, ci însușii spațiul real tridimensional, 3D. În el încap nu numai trupurile celor morți, dar și intelectele celor vii care își plâng greșelile sau trăiesc fericit, în armonie cu natura. 

Cei inițiați în procesul cunoașterii de sine, încep a cunoaște rațional integritatea și gândirea cea impersonală prin triade (respingere-0-atracție; contradicție-0-complementaritate). Timid, ei își iau locul său alături de Creator. În dreapta! (Triada: Zeu-0-om, derivată de la Portalul Cunoașterii, de la noțiunile: general-0-particular). Și, să participi nu e prea târziu, niciodată.

Vorbind de poziționarea omului „în dreapta” Creatorului, oare însemnă că lucrarea dată „lunecă”din spațiul științei spre religie? Categoric , nu! „Îndumnezeirea” religioasă e irațională, mistică și aducătoare de mari frământări, un extaz sufletesc cunoscut de puțini. Ea, îi diferențiază pe oamenii. Un suport intelectual, special, pentru „îndumnezeire” nu avem. Structurarea cunoștințelor, însă, prin aplicarea cheilor cunoașterii, îi egalează pe oameni asemănându-i prin intelect. Iar formularea identității sale, unice și nerepetate, de la autentică – la clonă, depinde de fiecare. Suportul intelectual pentru omul viitorului e unul universal, Triada. 

Victor Deleu, 19.06.2018

P.S. Până la depășirea orgoliului de a citi acest material, al profesorilor angajați în lucrul de educație tradițională [numai irațională, cu rezultatul final: „Știu, că nu știu nimic!”], iar recomandarea oficialilor de a citi acest material încă nu e formulată, răspândirea conceptului științific necesar pentru elaborarea Metodologiei educație complementare [raționale], cartea „Cartea Educației”, va fi distribuită publicului cointeresat prin portalul:

Deleu Victor, Post Restant; Oficiul poștal nr.1, str. Nicolae Bălcescu, Bacău, România.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment