Share
„În timpul comunismului ni s-a pierdut graiul duhovnicesc”

„În timpul comunismului ni s-a pierdut graiul duhovnicesc”

   „Eu spun că Biserica noastră a ieșit de sub păgînism, care a fost o îngrădire gravă, dar preoții au rămas cu același limbaj și cu aceeași atitudine. Ni s-a pierdut graiul duhovnicesc, în timpul comunismului, pentru că era alături de el un securist sau un turnător, un preot nu mai discuta despre cele duhovnicești. Discuta alte povești, despre filme, despre meciuri și voia să apară că e și lumesc puțin, cu țigara în gură și cu băutura… și acum preoții sunt încă lipsiți de grai duhovnicesc. Te întâlnești cu ei, și tot acestea li-s graiul și discuția. Dar de ce? Și în timpul comunismului a intrat mult tineret în viața clericală, dar de unde au fost recoltați tinerii aceștia? Tot dintre cei care aveau educația care a fost peste tot atunci. Răsfățați, liberaliști în gândirea lor, orice, numai să nu fie mistici. Misticismul era condamnat! Iar pe cei care își manifestau simțul mistic, mai ales preoții căutau să îi tempereze. De exemplu, un tânăr venea din facultate cu educație bună, care rămânea numai la nivel de teorie, căci, atunci când tânărul preot încerca să o aplice, era sancționat de către protopopi și de către departament. (…)  Trebuie să schimbăm optica și să facem mai multă activitate pastorală individuală. În ce constă aceasta? Unii zic că ar însemna să umblăm ca și sectarii, din casă în casă, cu Biblia în mână. Preotul are prilej de a se întâlni cu credinciosul la Ajunul Bobotezii, la Ajunul Crăciunului, la posturi, – când umblă din casă în casă și face rugăciuni -, la logodnă, cununie, înmormântare, școală, lehuzie, la spovedanie, împărtășire, Sfântul Maslu. Are atâtea motive să iasă din această stare de atrofiere. Să ieșim din starea aceasta de rutină! Se duce preotul în casa omului, dar aceasta a ajuns o rutină, preotul nu mai zăbovește să-i explice credinciosului importanța momentului, să-i vestească cuvântul Evangheliei, să trezească în el evlavia. Asta e. Eu privesc această problemă cu toată seriozitatea. Eu mă exprim astfel: să gândim profund, logic, corect, cuminte și Bine intenționat. Să privim, deci, lucrurile cu toată seriozitatea. Aceasta e calea pe care trebuie să mergem. Ieșim din această rutină în cult și în manifestările noastre de pastorație individuală.”

Părintele Mina Dobzeu, Fericiți cei Prigoniți


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment