joi. oct. 1st, 2020

În clipă surâsul mării m-a cuprins 
şi-n ADN îl voi purta cu mine,
şoaptele ei mereu îmi vor zâmbi,
gândul meu o va cuprinde.

Pe fața scăldată în bucurie,
port o fărâmă de binecuvântare,
binețea soarelui din zori,
surâsul lui pe flori de mare.

Când valul mării mă mângâie,
adun doar clipe din mătase,
mă prind cu spuma peste val,
pe timpul ce mă cheamă cu acasă!

11.08.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns