sâm. nov. 28th, 2020

   Atunci ca și astăzi, puțini au înțeles și au priceput că atitudinea critică nu înseamnă ostilitate. Cu toate că nu a făcut parte din vreun partid politic în perioada interbelică, scriitorul Liviu Rebreanu a deținut funcții importante între anii 1928-1930. E adevărat că numirile în posturile de prestigiu (director la Teatrul Național din București și sef al Direcției Educației Poporului) s-au făcut în timpul guvernării țărăniste, conduse de Iuliu Maniu. Totuși scriitorul și-a păstrat libertatea de exprimare și spiritul critic. Iată de pildă ce afirma într-un interviu în anul 1922:

„Omul politic român este impecil, barbar și anticultural. Cine a fi dispus să nu mă creadă să binevoiescă a asculta discursurile parlamentare sau a citi articole de gazetă ale oamenilor noștri politici. Cum să ceri simpatie pentru artă și cultură unor oameni care nu sunt înstare să închege o frază, care nu se pot ridica o clipă asupra meschinelor interese și intrigi de culise? Arta și cultura românească nu au să aștepte decât dușmănie de la oamenii politici de azi”. Un an mai târziu la cotidianul România, scria: „Ajunge să asculți doi oratori la Cameră ca să simți roadele lipsei de contact cu literatura. Nouăzeci și cinci la sută din reprezentanții națiunii care se perindă la tribună nu sunt capabili să închege măcar o frază corectă, necum una frumoasă… Odinioară barem nepregătiții nu îndrăzneau să se urce la tribuna Parlamentului.

Liviu Rebreanu, în Magazin istoric, nr 618, septembrie 2018, p.26


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

Departament media

By Departament media

"Coaliția pentru Cultură" este o inițiativă civică fără personalitate juridică și independentă de orice partid politic.

Lasă un răspuns