joi. oct. 1st, 2020

Te-am văzut spre iubire,
esență a patriei noastre,
tu, pasăre a cuvântului,
ce zbori în zări albastre,
peste râuri cu apă de dor,
peste fântâni cu oful lor,
din spic ce cheamă-n grâu,
din mac ce vrea să fiu viu,
cu vise rătăcite în artere,
ochii-n şiraguri de mărgele.

Când mă strigi in zarea ta,
chem cu drag o turturea,
ea să-ți zămislească ție,
surâs drag, cu chip din glie,
tot curat precum e pruncul,
să-ți fie îndrăgit cuvântul,
precum este o copiliță,
cu opincă, ie şi catrință,
unde-mi curge Dunărea
şi este ea, țara mea.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns