sâm. nov. 28th, 2020

de Elena Volcinschi

Sunt visul tău, care se stinge
Când ziua iar abundă -n sori,
Același vis care se frânge
Cum s-a mai frânt de-atâtea ori.

Sunt visul tău care prelinge
O lacrimă pe-o frunză albastră,
Mușcata ce-carminu-și plânge
Când nu-i lumină la fereastră.

Sunt visul tău pe mal de ape
Ce pașii-și poartă-n necuprins
Cum nicio dună nu mă-ncape
Nici valul care m-a atins…

Sunt visul tău care se piere
În glas de pescăruș hoinar
Cătând a lunii mângâiere
Sau adăpostul unui far…

Sunt visul tău ce rătăcește
Și pe câmpiile-nverzite
Ce zburdă până obosește
Și-ți cade-n brațe moi, dorite.

Vol.Preludii autumnale-2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament media

By Departament media

"Coaliția pentru Cultură" este o inițiativă civică fără personalitate juridică și independentă de orice partid politic.

Lasă un răspuns