mie. sept. 23rd, 2020

Clipele cresc din răsărituri spre apus,
o veşnicie ce se naşte peste alb,
în piatra vieții o undă tremurândă,
un cuvânt ce râmâne încrustat în prag.

Un mugur firav al viței-de-vie
adună în culoare atâta parfum,
îmi e necesară o toamnă peste primăvară,
să cuprind senzorial al său drum.

Trăiri pătruns-au prin retină în adânc,
în timp şi culoare în schimbare,
spontană este clipa ce nu moare
şi drumul ce-n adânc are suflare.

 Eugenia Bucur25.09.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns