joi. oct. 1st, 2020

La ceas de răsărit de seară
pornit-au fericirea şi bucuria,
să bată la ferestre de inimii
şi să readucă copilăria.
Acolo-i un univers de sinceritate,
de dragoste fără fățărnicie,
acolo sunt amândouă acasă,
cu puțin poți să ai bucurie.
Privirea-mi alunecă prin ferestre de timp,
un zâmbet de copil mă priveşte cu mulțumire.
Hai, vino să ne jucăm!
Sunt iar în curtea fără conveniențe,
doar gânduri pline de iubire.
Colind peste timp şi amintiri,
mângâi mâna ce-mi oferă fericire!

01.10.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns