Share
Iubirea ca fenomen integral al fiinţei umane

Iubirea ca fenomen integral al fiinţei umane

  S-a încercat de către unii să reducă iubirea, ca virtute teologică, la una sau alta dintre puterile sufleteşti umane. În teologia catolică mai stăruie încă ideea că iubirea de Dumnezeu se reduce esenţial la raţiune, la cunoaşterea lui Dumnezeu – „amor Dei intellectualis” (iubirea intelectuală a lui Dumnezeu). Alţii au redus iubirea la voinţă tratând iubirea de Dumnezeu ca o bunăvoinţă, ca o deschidere voluntară a omului faţă de Dumnezeu, iar alţii (şi îndeosebi protestanţii), reduc iubirea de Dumnezeu la sentiment (ca de ex. Arthur Schopenhauer).

Adevărul este că iubirea de Dumnezeu, ca virtute teologică, implică şi cunoaştere, deci este şi o „amor Dei intellectualis”, implică şi deschidere voită, liberă, dar şi sentiment, adică trăirea iubirii. Iubirea de Dumnezeu este mult mai profundă decât toate acestea la un loc. Ea înseamnă o revărsare a fiinţei spirituale însăşi. Ea este inima spiritului uman, în ea constă însăşi fiinţa lui Dumnezeu căci „„Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8, 16, 19-20). Iubirea ca virtute implică cunoaşterea fiindcă a iubi implică şi a cunoaşte; a cunoaşte pe Dumnezeu ca pe o realitate desăvârşită. În iubire creştinul cunoaşte pe Dumnezeu, iubirea deschide spre cunoaştere, iar iubirea de Dumnezeu oferă o cunoaştere experimentală a lui Dumnezeu, prin unirea intimă ce se realizează între om şi Dumnezeu. Numai cine iubeşte cu adevărat poate cunoaşte pe Dumnezeu, semenii, creaţia.

De asemenea, voinţa este un element esenţial, care îşi aduce contribuţia în actul iubirii. Iubirea cere dăruire, iar dăruirea implică voinţa, libertatea de a te dărui şi puterea de a te dărui.

În domeniul sentimentului iubirea este bucuria cea mai înaltă, mai curată şi care transfigurează sufletul omului, îl copleşeşte.

În concluzie, iubirea ca virtute teologică este mai integrativă decât credinţa şi nădejdea. De aceea este cea mai mare virtute (cum spune Sf. Pavel) şi nu cade, ci însoţeşte pe om în viaţa viitoare. 

Pr. lect. dr.  Leontin Popescu, Teologie Morală Ortodoxă, Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi, 2005


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment