lun. sept. 28th, 2020

Îți scriu de departe, primăvară,
cuvântul mi-e dor îmbrăcat,
pe hartă lumii întregi zăresc
doar satul cu amintiri presărat.
Pe ulița cu drumul curat
Cu parfumul ploii în vară,
strâng copilăria din amintiri,
prețioasa-mi comoară…
Atunci nu ştim de anotimpuri,
doar de miresmele de taine pline,
de colțul drumului ce azi a rămas
un simbol peste coline….

Ce parfum românesc…
mi-e dor de plaiul strămoşesc,
de mângâierea mâinii aspre,
trudită-n răsărit de zi
şi de apusul peste sat,
de carul cu copii zglobi .


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Eugenia Bucur

By Eugenia Bucur

poet

Lasă un răspuns