lun. sept. 21st, 2020

  Am scris o poezie de laudă la adresa Catedralei Mântuirii Neamului și mă așteptam să apară „înțepăturile”.. Bineînțeles, au apărut și se referă la banii cheltuiți pentru construcția Catedralei, bani care, bla-bla, se puteau folosi la altceva.. M-am hotărât să deschid gura mea virtuală și să le „spun vreo două” acestor înțepători..

Mai întâi, să știți că eu nu dialoghez cu slugile satanei. Adică nu stau la discuții cu cei care se declară pe față dușmani ai Bisericii. Domnul are locul Său „căldicel” pentru aceștia, după cum ne-a „declarat” cu ocazia interviului luat de unul din cei patru evangheliști. Iisus Hristos a declarat în interviul Său: „Mergeți, blestemaților, în focul cel veșnic pregătit diavolului și SLUGILOR LUI”! Va să zică, întrucât Domnul S-a pronunțat deja în privința dușmanilor Sfintei Sale Biserici, eu nu mai pierd timpul, vorbind despre ei..

Însă vreau să „discut” cu cei care au impresia că sunt creștini, dar în această iluzie mincinoasă trăind, nu pierd nici o ocazie ca să atace „puțin” Biserica.. Din „neștiință”, aș zice eu. Cu „bună credință „, ar spune ei..

Dragii mei, a dărui un bănuț, o bucată de colac sau o jumătate de măsură de tărâțe pentru a participa cu ceva la construirea unei sfinte biserici, este lucru mare înaintea lui Dumnezeu! Dumneavoastră, în loc să vă fi adus aportul la această lucrare dumnezeiască, construirea Catedralei Mântuirii, îi criticați pe cei care au făcut-o?.. Și mai aveți pretenția că sunteți creștini?.. Mai îndrăzniți, încă, să rostiți rugăciunea „Tatăl nostru”?.. Strigați împotriva casei lui Dumnezeu și totuși îndrăzniți să Îl numiți pe Dumnezeu „Tată”?.. Cum să vă cataloghez?.. „Neștiutori”, cum îi numea Domnul pe cei care L-au dus la Cruce?.. „Neinformați”?.. Hai să îmi calc pe inimă și să mă limitez la acest blând adjectiv.. „Neinformați”..

Țin să vă informez eu că este un lucru vrednic de toată cinstea a participa financiar la construirea unui lăcaș de cult dedicat lui Dumnezeu. Țin să vă informez că Iisus Hristos a numit Templul din Ierusalim „Casa Tatălui Meu”. Țin să vă informez că pentru construirea primei biserci zidite din piatră lui Dumnezeu, poporul evreu și-a adus de acasă bijuteriile din aur și din argint. Țin să vă informez că „oficialitățile” evreiești, începând cu marele rege Solomon și continuând cu înalții dregători ai curții regale, au dăruit averi colosale pentru zidirea acestei biserici. Țin să vă informez că o biserică ortodoxă nu este cu nimic mai prejos decât Templul lui Solomon, deoarece în Templu cobora numai slava lui Dumnezeu, în timp ce în biserica ortodoxă coboară Duhul Sfânt peste Cinstitele Daruri, prefăcându-le în Sfintele Daruri, adică în Însuși Trupul și în Însuși Sângele Fiului lui Dumnezeu! Deci și biserica ortodoxă se numește cu brio „Casa Tatălui” lui Hristos, dacă Domnul a numit așa Templul cel vechi..

Așadar, cum vă permiteți să criticați cheltuirea avuțiilor trecătoare pentru ctitorirea unui lăcaș de cult nepieritor, dedicat Veșnicului Dumnezeu?.. Poporul moare de foame?.. Și cine va hrăni poporul, voi? Oare nu scrie în psalmul 103: „Toate către Tine așteaptă ca să le dai hrană la bună vreme? Întinzând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți, dar întorcând Tu fața Ta se vor tulbura”?.. Atunci cine hrănește poporul, „creștinilor”? Nu Dumnezeu?.. Iar dacă vrem ca poporul să mănânce pe săturate, oare nu se cade să Îl slăvim pe Hrănitorul întregului Univers, construindu-I biserici frumoase?..

În încheiere, sperând să vă „deșteptați”, după îndemnul imnului național, vă redau o povestire a vrednicului de cinstire Părinte Cleopa de la Sihăstria, pe care am auzit-o chiar de la el, nu prin înregistrări postate pe Youtube..

Zicea Preacuviosul că au mers oamenii regelui Solomon prin sate ca să adune de pe la localnici bunurile pe care aceștia vroiau să le ofere pentru Templu.. Și au ajuns la poarta unei bătrâne văduve, iar aceasta a început să plângă: „Vai, Doamne, cât aș vrea să ofer ceva pentru Templul Tău, dar nu am ce”!.. Auzind-o și fiindu-i milă de ea, iconomul care aduna darurile acestea, o întreabă: „Bătrânico, ce ai pe acasă”?.. „Păi n-am nimic”.. „Chiar nimic?.. Haide să căutăm împreună”! Și bătrâna avea doar o capră și cu laptele căpriței trăia ea de azi pe mâine.. Nu putea să-și dea capra, fiindcă ar fi murit de foame.. Atunci îi trecu ceva prin minte, un gând care îi aduse puțină speranță.. „Uite, mi-am amintit că din părul caprei am tors un ghem de sfoară.. Vă dau ghemul ăsta, cine știe, poate Dumnezeu o să aibă nevoie de el”.. Și iconomul a luat ghemul și a plecat cu darurile pe care le adunase, la Ierusalim..

Când s-a terminat construcția zidurilor Templului, s-a trecut la detaliile interioare. Și iată că au întâmpinat meșterii o problemă: catapeteasma era o perdea mare și grea din catifea.. Vă amintiți ce spune Scriptura despre moartea lui Iisus pe Cruce: „.. și catapeteasma Templului s-a rupt în două”.. Cum să aranjeze ei catapeteasma, această perdea mare, ca să se poată închide și deschide ușor?.. Era o perdea înaltă de vreo cinci-șase metri.. Atunci zice arhitectul principal: „Ne trebuie un fel de sfoară foarte tare și rezistentă, dar în același timp foarte alunecoasă”! Și au început să facă probe.. Toate se rupeau, sau cele mai tari nu erau destul de alunecoase (că perdeaua era pusă pe inele de aur, iar sfoara era trecută prin inele). Ce să facă, ce să facă?.. Până la urmă vine iconomul acela cu ghemul din păr de capră al babei: „Să încercăm cu acesta”! Când colo, ce să vezi? Era perfect! Obiectul potrivit la locul potrivit! Și ne spunea Părintele Cleopa: „Ați văzut dacă femeia avea drag de casa lui Dumnezeu?.. A făcut Dumnezeu în așa fel încât darul ei sărac să ajungă în locul cel mai de cinste din Templul Său”!

Sper ca cei ce au citit istorioara să fi înțeles ceva din ea.. Și sper ca cei care nu au dăruit încă nimic Catedralei Neamului Românesc, să dăruiască de acum încolo.. Ceva.. Orice.. Chiar și un ghem din păr de capră..

Domnul să vă lumineze!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns