joi. oct. 1st, 2020

  Întodeauna vom merge acolo unde-i mai greu, unde Pământul Țării strigă după un pas de român, unde focul aprins în Vatră de moși și strămoși cu greu mai arde, unde femeile plâng în rugăciune si bărbații-și frâng în dinți neputința. Acolo-i simțim pe Horea, Cloșca si pe Crișan mai aproape, mergem să le spunem că n-au fost singuri în moarte; acolo, din cele mai adânci răni se aude încă atât de clar fluierul lui Iancu Avram, ce-i cheamă pe moți la oaste, mergem să-i spunem că n-a fost singur pe prispă în noapte. Din acea suferință a pământurilor, din firele de iarbă ce rup piatra seacă, din speranța fraților noștri uitați vom renaște, căci numai acea durere, acum, ne mai ține vii, în Neamul ce ne cheamă cu Sfintele lui Moaște.

Așa să ne ajute Dumnezeu!


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Mihai Tîrnoveanu

By Mihai Tîrnoveanu

Doctor stomatolog, jurnalist, președinte al Asociației "Calea Neamului", vicepreședinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș

Lasă un răspuns